CÂND AM LUAT ZBORUL CĂTRE LOS ANGELES, NU MI-AM IMAGINAT CĂ VIAȚA MEA SE VA SCHIMBA COMPLET — DAR AȘA A FOST
Când am urcat în acel avion spre LA, nici prin gând nu-mi trecea că acea călătorie îmi va schimba întreaga viață. Dar, din acea zi, nimic n-a mai fost la fel.
Imediat ce m-am așezat, am început să revizuiesc grămezile de hârtii și prezentarea care urma să-mi asigure un nou post de arhitect într-o companie de top.
Însă, la aproape o oră de la decolare, o stewardesă s-a apropiat de mine și mi-a cerut pașaportul.
„E ceva în neregulă cu rezervarea mea?” am întrebat, surprinsă și puțin neliniștită.
„Nu, domnișoară,” a spus ea. „Doar că… căpitanul vrea să vă vadă după ce aterizăm.”
„Căpitanul!?” am întrebat, confuzia mea crescând.
Dar înainte să pot pune alte întrebări, stewardesa s-a întors și a plecat.
Tot restul zborului nu m-am putut gândi decât la motivul pentru care un pilot ar vrea să vorbească cu mine. Oare îl cunoșteam? Să fie vreun prieten vechi?
Când avionul a aterizat și toți pasagerii au coborât, am rămas pe loc, așa cum mi s-a cerut.
Atunci, căpitanul, un bărbat de vreo 50 de ani, s-a apropiat de mine și m-a strigat pe nume. „Bună, Cristina,” a spus.
„Îmi pare rău, dar ne cunoaștem?” am întrebat, aproape șoptind.
S-a uitat la mine câteva secunde și apoi a spus: „Nu. Dar eu sunt tatăl tău.”
„Tatăl meu?” am repetat, șocată. „Dar mama mi-a spus că tatăl meu a murit înainte să mă nasc,” am zis.
„Vezi tu… eu și mama ta am avut o relație o vreme, apoi, brusc, a dispărut din viața mea. Nu mai știam nimic de ea. Apoi, un văr de-al ei mi-a spus că a născut o fetiță. Și atunci am știut, în adâncul sufletului meu, că tu ești a mea.”
Știa doar numele meu și data mea de naștere. Încercase să mă găsească, dar nu era sigur că eu sau mama mea am fi vrut să-l avem în viața noastră.
Când a văzut lista pasagerilor, a simțit că eu eram acea Cristina. Iar data nașterii din pașaport, văzută de stewardesă, i-a confirmat bănuiala.
În acel moment, am simțit un amestec năucitor de emoții. Lacrimile mi-au curs pe obraji. L-am îmbrățișat și eram fericită că l-am cunoscut, dar în același timp eram furioasă că mama îmi ascunsese adevărul.
Am rămas în legătură cu Ștefan.
Când, în sfârșit, am avut curajul să o confrunt pe mama, a izbucnit în plâns. Mi-a spus că, atunci când a aflat că este însărcinată, s-a speriat. Nu știa dacă tatăl meu își dorea un copil, așa că a ales să dispară din viața lui.
În cele din urmă, ea și Ștefan s-au reîntâlnit. Amândoi au simțit că, de fapt, nu s-au despărțit niciodată. Sentimentele dintre ei au renăscut, dar au hotărât să o ia încet.
Este uimitor cum funcționează uneori viața.
Te rog DISTRIBUIE această poveste familiei și prietenilor tăi pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.