Seara ar fi trebuit să fie una liniștită, relaxantă. Caleb și soția lui, Denise, îi invitaseră pe prietenii lor, Andrei și Cristina, la cină. Mâncarea era caldă, vinul decantat, iar conversația curgea lejer – cel puțin până când Denise a început să povestească cu entuziasm despre o călătorie recentă.
— A fost superb! Am descoperit locuri minunate și… de fapt, pregătesc o surpriză pentru Caleb. Dar încă nu pot spune nimic, e secret, a spus ea zâmbind.
Caleb a forțat un zâmbet, dar se vedea că era cu gândul în altă parte.
— Sincer? A fost o perioadă grea. Am fost concediat pe neașteptate și datoriile se adună, a spus el, evitând privirea celorlalți.
Andrei și Cristina au fost vizibil afectați de veste.
— Dacă putem ajuta cu ceva, te rog să ne spui, a intervenit Cristina. Suntem prietenii voștri.
— Vă mulțumesc. Dar mă descurc. Caut ceva nou. Doar că… nu e ușor.
Denise i-a atins mâna cu blândețe.
— Dragule, o să trecem peste asta. Împreună.
Dar Caleb a reacționat iritat.
— Tu trăiești într-o bulă, Denise. Te prefaci că totul e perfect.
A încercat să revină la o atmosferă plăcută, dar discuția aluneca tot mai mult în tensiune. Când Denise a menționat din nou călătoria ei, Caleb a izbucnit.
— Destul cu prostiile astea! Ai cheltuit bani fără să mă întrebi! Ce-a fost, de fapt, cu vacanța aia?
Andrei și Cristina au încercat să detensioneze situația, dar era prea târziu. Seara s-a încheiat cu scuze încurcate și o liniște apăsătoare.
După plecarea oaspeților, cearta a continuat.
— Te comporți ca și cum aș fi o povară, a spus Denise cu lacrimi în ochi.
— Ai devenit! Cheltuiești aiurea, nu mai ai grijă de tine. Erai altfel când ne-am cunoscut. Acum… ești prea grasă ca să mai placi cuiva, i-a aruncat Caleb cu răceală.
Cuvintele lui au căzut ca niște pietre. Denise a fugit în dormitor, zdrobită. Iar el… s-a așezat pe canapea și a aprins televizorul, prea mândru să își ceară scuze.
Dimineața următoare, Caleb s-a trezit singur. Casa era neobișnuit de tăcută. A auzit o ușă trântindu-se și s-a dus repede la fereastră.
Acolo, în fața porții, era un Rolls-Royce negru. Denise, îmbrăcată elegant, urca în mașină cu o demnitate pe care nu o mai văzuse la ea de ani de zile. Șoferul i-a deschis portiera cu respect. Caleb a înlemnit.
A încercat s-o sune. Niciun răspuns. Confuz și agitat, s-a dus în dormitorul lor. Printre hainele Denisei, a găsit un plic gros. Înăuntru erau scrisori și acte care arătau că ea moștenise 500.000 de dolari de la o mătușă pe care aproape o uitase.
Trădat, furios, dar și speriat că ar putea s-o piardă definitiv, Caleb a mers cu flori și ciocolată la biroul unde lucra Denise.
— Îmi pare rău… am fost un prost, i-a spus el când a văzut-o. Vreau să repar lucrurile.
Dar discuția lor a fost întreruptă de un bărbat. James, colegul care o condusese cu Rolls-ul.
— E totul bine, Denise?
— Ce cauți aici? Ești după banii ei? a tunat Caleb.
— Nu-mi vine să cred, a răspuns Denise cu voce joasă. Caleb, ești aici pentru că îți pasă… sau pentru că am moștenit bani?
Adevărul i-a ieșit pe gură mai repede decât gândul.
— Am fost alături de tine ani de zile. Acum mă înlocuiești cu un bărbat mai tânăr?
— Nu era nimic între mine și James! Totul a fost o înscenare, un test… să văd dacă îți mai pasă de mine ca om, nu ca un cont bancar, a spus Denise cu lacrimi în ochi. Dar ai eșuat.
Caleb a început să țipe, să facă scandal. Până când paza l-a dat afară.
În seara aceea, beat și devastat, Caleb s-a gândit la ce pierduse. În mintea lui răsărea o idee periculoasă. A mers în garaj, a luat o canistră cu benzină și s-a dus la biroul Denisei. A turnat-o pe mașina ei și i-a dat foc.
Dar în haosul momentului, jacheta lui s-a aprins. A încercat să stingă flăcările, dar era prea târziu. A căzut la pământ, cu dureri cumplite. Sirenele se auzeau în depărtare.
S-a trezit într-un pat de spital, bandajat și slăbit. Și acolo, în ușă, stătea Denise.
— Ai venit să vezi cum arată un ratat? a întrebat el, tremurând.
— Nu. Am venit să-ți spun adevărul. Rolls-ul era închiriat. James e doar colegul meu. Am vrut să vezi ce înseamnă respectul pe care mi-l refuzi de ani întregi. Dar focul… m-a costat tot. Am plătit daunele. Iar banii care au rămas s-au dus pe tratamentul tău.
— Denise, eu…
Ea i-a pus în brațe un dosar.
— Sunt actele de divorț. Le-am semnat. Îți doresc să-ți găsești liniștea. Dar nu o vei mai găsi lângă mine.
A plecat fără să se uite înapoi.
Ani mai târziu, Caleb lucra la o cafenea, spăla vase și trăia din salariu minim. Cicatricile de pe mâini și gât erau semnul vizibil al unei vieți distruse de propriile alegeri.
Într-o după-amiază, a ridicat privirea și a văzut-o pe Denise. Strălucea. Râdea. Bărbatul de lângă ea îi ținea paltonul și o privea cu dragoste sinceră. Apoi, s-au urcat amândoi într-un Rolls-Royce negru.
Caleb a rămas nemișcat în spatele tejghelei, cu un burete ud în mână și o durere grea în suflet.
Știa acum: pierduse tot. Iar cel mai dureros era că nu putea da vina pe nimeni altcineva decât pe sine.