Totul părea desprins dintr-un vis. Tocmai schimbasem jurămintele, iar Jay mă ținea strâns în brațe în timp ce muzica începea să curgă, marcând primul nostru dans ca soț și soție. Îmi șoptise ceva frumos, ceva care m-a făcut să simt că timpul s-a oprit pentru noi. Dar realitatea ne-a lovit în plin — iar muzica chiar s-a oprit.
Dintr-un colț al sălii, vocea mamei lui Jay, tăioasă ca o sabie, a rupt momentul magic în bucăți:
— Tia, ar trebui să divorțezi de fiul meu. Chiar acum!
Liniștea s-a lăsat grea peste toți. Invitații au întors capetele. Jay a încremenit. Iar eu? Am simțit cum podeaua îmi fuge de sub picioare.
Îl cunoscusem pe Jay într-o zi care părea blestemată de la cap la coadă. Întârziam, uscătorul de păr se stricase, îmi vărsasem cafeaua pe mine, iar mașina refuza să pornească. În parcare, am auzit o voce:
— Ai nevoie de ajutor?
Un bărbat cu ochi blânzi, zâmbet timid și cabluri de pornire în mână. Jay. A pornit motorul, dar și altceva în mine. Am stat de vorbă, am râs, și la final, m-a invitat la tacos. Am spus „da” și din acea zi, viețile noastre au început să se lege.
Am trecut printr-un an de descoperiri, de bilețele lipite pe bord, de dansuri în bucătărie, de cafele perfecte și conversații târzii. Apoi, pe un traseu de munte, Jay m-a cerut în căsătorie. Nunta noastră a fost ca în filme: flori, lumini calde, emoții sincere și oameni dragi. Sau cel puțin, așa am crezut.
Țipătul soacrei a fost doar începutul. Câteva secunde mai târziu, telefoanele invitaților au început să se aprindă. Priviri șocate. Șoapte. Am alergat la mama mea, care se uita fix la ecranul telefonului.
— Ce e acolo? am întrebat, cu un nod în gât.
Mi-a întins telefonul. Pe ecran se derula un clip cu Jay… sărutând o altă femeie. Claire.
O cunoșteam. Era „prietena din copilărie” pe care mama lui Jay o adora. Era nelipsită din poveștile lor de familie. Iar soacra mea glumise odată: „Dacă Jay avea cap, era deja însurat cu Claire.”
Clipul era clar. Iar lumea mea se făcea țăndări.
Jay era palid. A vrut să spună ceva, dar nu am mai avut puterea să-l ascult. Am fugit, mi-am dat jos voalul și am stat în baia apartamentului destinat miresei, tremurând. A intrat după mine.
— Tia, nu e real. Jur. Nu ți-aș face asta.
— Și ce e, Jay? Un vis urât?
— Nu știu cum, dar e un fals! Te rog, ai încredere în mine.
Dar n-am putut. Nu atunci.
Am dormit în rochia de mireasă, pe podeaua dormitorului. Mama a încercat să mă ajute, dar am refuzat. Mi se părea că, dacă o dau jos, recunosc că totul a fost o greșeală.
A doua zi, Jay a venit la ușă. Ochii lui erau roșii, vocea, obosită. Ținea telefonul în mână.
— Trebuie să vezi ceva.
Mi-a arătat un alt videoclip. De data asta, Claire se săruta cu un bărbat necunoscut. Jay mi-a explicat:
— Ăsta e iubitul ei. Ea a făcut videoclipul cu mine și l-a falsificat. Un deepfake. A vrut să distrugă nunta.
Am simțit că mă sufoc.
— De ce?
— Pentru că i-am spus cu ani în urmă că nu va fi mai mult decât o prietenă. Când ne-am logodit, a înnebunit. Mama a ajutat-o. I-a trimis lista invitaților ca să răspândească videoclipul. A sperat că, dacă te pierd, Claire va avea o șansă.
Nu-mi venea să cred.
— Și ce ai făcut?
Jay a oftat. M-a privit cu durere.
— I-am spus lui Claire să mărturisească. A făcut un videoclip. Vrei să-l vezi?
A apăsat play. Claire, cu machiajul scurs, spunea:
— Am falsificat filmarea. A fost o greșeală oribilă. Am vrut să o fac pe Tia să plece. Am fost geloasă. Regret.
Apoi Jay mi-a spus calm, dar ferm:
— Am blocat-o. Pe ea și pe mama. I-am transmis mamei că nu vreau să o mai văd niciodată. Și i-am trimis partea ei din nota de plată a nunții. Am interzis să mai fie invitată vreodată la evenimentele noastre.
L-am privit. Nu era doar bărbatul care mă salvase când mașina nu pornea. Era cel care alegerea iubirea și adevărul, chiar dacă îl costa familia.
— Vreau să încercăm din nou, mi-a spus. Nu nunta. Pe noi. Un început nou.
— Doar cu o condiție, i-am răspuns.
— Care?
— Să nu ne mai cerem scuze pentru că am tăiat legături toxice. Nu le datorăm nimic.
A zâmbit și m-a îmbrățișat.
Au urmat luni de vindecare. Am reconstruit cu răbdare, cu sinceritate, cu lacrimi și râsete. Și uneori, dansăm în bucătărie, așa cum făceam la început. Fără public. Fără presiuni. Doar noi.
Iar când cineva întreabă de ce mama lui Jay nu e prezentă, el răspunde simplu:
— Când vine vorba de dragoste, unii aleg controlul. Noi ne-am ales unul pe celălalt.