Gardul care desparte două proprietăți nu este doar o chestiune de bună înțelegere între vecini, ci și una reglementată clar de Codul Civil. În lipsa unor documente care să indice altceva, gardul este considerat proprietate comună.
Potrivit Articolului 660, „zidul, șanțul sau orice altă despărțitură între două fonduri sunt prezumate ca fiind proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate sau dacă această proprietate nu a devenit exclusivă prin uzucapiune, în condițiile legii”.
Construcția gardului – obligația ambilor vecini
Codul Civil prevede că niciun vecin nu poate refuza construirea unui gard comun. Conform Articolului 662, „oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la ridicarea unei despărțituri comune”.
Dacă unul dintre vecini refuză inițial să participe, legea îl obligă să contribuie ulterior, dacă dorește să devină coproprietar. Articolul 666 prevede că acesta poate obține un drept de coproprietate plătind jumătate din valoarea actualizată a materialelor, manoperei și, după caz, a terenului pe care a fost construit gardul.
Ce înălțime poate avea gardul dintre vecini
Legea lasă libertate vecinilor să stabilească de comun acord înălțimea gardului. Totuși, există o limită:
„În lipsa unor dispoziții legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, înălțimea zidului comun se stabilește de părți, dar fără a depăși 2 metri, incluzând și coama zidului”, prevede Codul Civil la Articolul 662.
Cine plătește reparațiile și întreținerea gardului
Și după construcție, gardul rămâne o responsabilitate comună. „Coproprietarii sunt obligați să suporte cheltuielile pentru întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia”, prevede legea.
Există, însă, și excepții: un vecin poate renunța la partea sa de proprietate și, astfel, scapă de obligația de a contribui la cheltuieli (Articolul 663). Totuși, această regulă nu se aplică dacă vecinul respectiv are o construcție sprijinită de gardul comun sau dacă se folosește de el în vreun fel.
Concluzie
Codul Civil stabilește clar toate aspectele legate de gardul dintre vecini:
-
este prezumat bun comun, dacă nu există acte care să arate altfel;
-
poate fi ridicat doar cu participarea ambilor vecini;
-
înălțimea maximă nu poate depăși 2 metri;
-
întreținerea și repararea sunt cheltuieli comune, cu unele excepții.
Astfel, legea oferă un cadru clar pentru a preveni conflictele și pentru a stabili responsabilitățile fiecăruia în ceea ce privește gardul dintre proprietăți.