După acel moment, parcă întreaga încăpere devenise mai caldă, mai umană. Emoțiile sincere îi aduseseră pe toți mai aproape, ca și cum acel „nu te-am iubit” era de fapt cea mai profundă declarație de dragoste.
Valentina se ridică încet de pe scaun. Nu mai era timidă. Și-a șters lacrimile, și-a îndreptat spatele și și-a privit bărbatul. Timp de o clipă, toți așteptau în tăcere ce va spune.
— Mihai… Dacă tu nu m-ai iubit, atunci nici eu nu te-am iubit.
Pauză. O rumoare începu să se audă în sală, dar ea ridică mâna și continuă.
— Eu nu l-am iubit pe bărbatul cu paltonul gri care m-a invitat la ceai în gară, într-o iarnă geroasă. L-am iubit pe cel care s-a întors în aceeași seară, cu mănuși pentru mâinile mele înghețate. Nu l-am iubit pe tânărul care se certa cu tata că nu sunt destul de bună pentru el. L-am iubit pe cel care a stat cu mine toată noaptea când am pierdut primul copil.
A tăcut câteva secunde, apoi și-a lăsat palma peste pieptul lui Mihai.
— Nici eu nu te-am iubit. Dar te-am ales în fiecare dimineață. Ți-am încălzit supa. Ți-am cusut nasturii. Ți-am ținut mâna la toate înmormântările, la toate bucuriile, la toate fricile. Și da, am iubit omul care m-a făcut să râd, chiar și când plângeam.
Toată lumea plângea acum. Chiar și cei care nu plâng niciodată.
Nepotul cel mic, David, a ridicat un pahar de suc și a spus stângaci:
— Eu cred că așa arată dragostea adevărată!
Toată sala a izbucnit în râs, un râs plin de lacrimi.
A fost cel mai sincer și mai dureros „nu te-am iubit” din viața lor — dar a fost de fapt dovada unei iubiri care a învins totul: timpul, rutina, greutățile, schimbările.
După petrecere, când toți au plecat și casa a rămas goală, Mihai și Valentina s-au așezat pe canapeaua din sufragerie.
— Ți-am zis vreodată că ești mai frumoasă acum decât în ziua nunții?
— Nu. Dar nu-i nimic. Știu.
Și-au ținut mâinile strâns, fără cuvinte. N-au mai fost nevoiți să spună nimic. Pentru că ceea ce simțeau nu mai avea nevoie de declarații. Doar de liniște.
Liniștea celor care, într-o viață întreagă, „nu s-au iubit” — ci s-au ales. În fiecare zi.