Când am parcat mașina în fața casei, ceva nu mi s-a părut în regulă. Jake și Emily stăteau pe verandă, cu valizele lângă ei, ca și cum ar fi așteptat un taxi spre necunoscut. Inima mi-a sărit o bătaie. N-aveam planificată nicio călătorie. De ce erau copiii mei acolo, gata de plecare?
Am deschis portiera cu un gest brusc și am alergat spre ei, cu respirația accelerată.
— Ce se întâmplă aici? am întrebat, aproape strigând.
Jake, cu vocea firavă și privirea nesigură, a ridicat ochii spre mine. Deși avea doar zece ani, părea brusc mai mic decât oricând.
— Tu ne-ai spus, mami…
— V-am spus ce? am întrebat, încercând să-mi țin vocea calmă, deși mâinile îmi tremurau.
Emily, strângându-și iepurașul de pluș la piept, abia șopti:
— Ne-ai trimis mesaj să ne facem bagajele. Ai zis că vine tata să ne ia.
Am înghețat. Am cerut imediat telefonul lui Jake. L-a scos din buzunar și mi l-a întins cu reticență. Când am citit mesajele, sângele mi s-a răcit:
„Aceasta este mama voastră. Faceți-vă bagajele, luați banii și așteptați-l pe tata. Va veni curând.”
Nu era scrisul meu, nu era vocea mea. Cineva se juca cu mintea copiilor mei. Am ridicat privirea și i-am zărit pe amândoi tremurând de confuzie și teamă.
— Nu, puii mei, am spus hotărât. Eu nu v-am scris asta. Nu mergeți nicăieri.
Chiar atunci, am auzit motorul unei mașini apropiindu-se de alee. Un fior rece mi-a străbătut spatele. Am întors capul și l-am văzut. Era Lewis, fostul meu soț.
— În casă, acum! am spus apăsat, împingându-i ușor spre ușă.
Copiii au intrat în fugă, dar înainte ca eu să-i urmez, Lewis a coborât din mașină cu acel rânjet satisfăcut pe care-l cunoșteam prea bine.
— Frumos spectacol, a spus el, sprijinindu-se de portieră. Ce mamă minunată, lăsându-și copiii singuri.
— Cum ai putut să faci asta? am izbucnit. Să le scrii în numele meu și să-i chemi afară cu bagajele? Ai pierdut custodia! Nu ai niciun drept să-i manipulezi!
El a ridicat din umeri, ca și cum nu era mare lucru.
— Poate că n-ar trebui să stea cu tine dacă nu te descurci. Eu sunt disponibil.
Am simțit cum mi se urcă sângele în obraji.
— Ai pierdut custodia din motive serioase. Știi bine asta!
În spatele meu, ușa s-a deschis și Jake a strigat printre lacrimi:
— Nu vă mai certați! Vă rog!
Emily plângea și ea, strângându-și jucăria. Văzând că nu câștigă nimic, Lewis s-a urcat la loc în mașină și a plecat în trombă.
Am intrat în casă și i-am strâns pe copii la piept. În timp ce-i mângâiam, am simțit cum ceva se schimbă în mine. Confruntarea de azi era doar începutul. Lewis nu se va opri aici. Va continua să caute fisuri prin care să se strecoare, să-i învrăjbească împotriva mea, să pară eroul în ochii lor.
Am știut atunci că trebuie să fiu cu un pas înaintea lui. Trebuia să fiu mai deșteaptă, mai atentă și mai fermă ca niciodată.
Am adunat toate mesajele false, hotărârea de custodie și capturi de ecran cu alte manipulări din trecut. Am adunat totul cu răbdare, fără să exagerez, fără să inventez nimic. Faptele vorbeau singure.
Apoi am căutat-o pe Lisa, actuala lui iubită. Ea credea că eu sunt „fosta nebună”, exact așa cum îi spusese el. Dar acum aveam dovada clară. Am rugat-o să ne vedem, nu cu reproșuri, ci calm, ca să-i arăt adevărul.
La început m-a privit suspicios, așteptându-se probabil la o ceartă. Dar eu am scos telefonul și am pus capturile de ecran pe masă. Mesajele false. Documentele legale. Faptele.
— Nu vreau să-ți spun ce să faci, i-am spus. Vreau doar să vezi adevărul.
Lisa a încercat să-l apere.
— El a spus că tu ești imposibilă, că ai făcut viața grea pentru toată lumea…
— Știu ce ți-a spus. Dar acesta este adevărul, am răspuns. Uită-te singură.
Pe măsură ce citea, privirea ei se schimba. Din confuzie, în neîncredere. Din neîncredere, în furie. Nu am mai insistat. Adevărul începuse deja să se sape în mintea ei.
Câteva săptămâni mai târziu, am aflat că relația lor se destrăma. Lisa începuse să pună întrebări, să nu mai creadă tot ce spunea el. Crăpăturile mici s-au transformat în fisuri adânci. Încrederea dispărea.
N-a trebuit să fac nimic altceva. Nu am urmărit răzbunarea, ci dreptatea. Și am obținut-o.
Mi-am strâns copiii la piept în acea seară și le-am promis, pentru a mia oară, că îi voi proteja cu orice preț. Lewis putea să se creadă erou, dar adevărul avea să iasă mereu la suprafață.
Pentru ei, pentru Jake și Emily, urma să rămân stânca de care aveau nevoie. Și nimeni, nici măcar tatăl lor, nu avea să mă facă să cedez.