Fata în scaun cu rotile a venit la adăpost și a vrut să ia acasă cel mai periculos câine: când a văzut-o pe fată, ciobănescul a început să latre, iar apoi a făcut asta… 😱😱
În acea zi, fata paralizată a îndrăznit pentru prima dată să meargă la adăpost. De mult timp visa la un câine care să fie lângă ea nu doar pentru joacă și plimbări, ci pentru adevărat sprijin.
Roțile scaunului ei rulant scârțâiau ușor pe podeaua coridorului, în timp ce intra în încăperea spațioasă cu cuști.
Câinii lătrau, săreau, fiecare încerca să atragă atenția — unii dădeau vesel din coadă, alții lătrau tare, unii se agățau de gratii cerând libertate. Fata se oprea la fiecare cușcă, privea cu atenție, dar inima ei tăcea. Niciun câine nu îi atingea sufletul.
Începuse să creadă că a venit degeaba, când privirea i s-a oprit într-un colț. Acolo, în umbra gratiilor, zăcea un ciobănesc german.
Nu încerca să iasă, nu lătra și nici nu se uita la oameni. Un câine uriaș, puternic, cu ochi inteligenți, care părea că doarme absent, întors de la toată agitația din jur.
— Pe ea o vreau, — spuse fata brusc și hotărât, arătând spre ciobănesc.
Angajatul adăpostului ridică mirat sprâncenele:
— Doamnă, nu înțelegeți… Acest câine este o adevărată problemă. Este sălbatic, atacă oamenii mereu. Nimeni nu reușește să-l stăpânească. Ne-am gândit chiar să-l eutanasiem.
Fata doar zâmbi și clătină din cap:
— Nu-i nimic. Cu toții avem defecte, — spuse ea, arătând spre scaunul cu rotile. — Vreau să mă întâlnesc cu ea față în față. Priviți ce ochi are.
— Ei bine… cum doriți, — oftă greu bărbatul. — Dar vă avertizez: totul se poate termina rău.
Când au deschis cușca și au scos ciobănescul în fața fetei, în adăpost s-a lăsat o liniște tensionată. Angajații au încremenit, vizitatorii s-au retras speriați. Toți așteptau ca animalul să sară, să-și arate colții, să muște mâinile sau picioarele fetei și ca totul să se sfârșească tragic.
Ciobănescul se opri la distanță, încordat. Urechile îi erau ridicate atent, ochii fixați asupra fetei în scaunul cu rotile. Secundele treceau chinuitor de încet. Și, deodată, câinele a lătrat puternic și a făcut câțiva pași spre ea. Lătratul răsună cu ecou între pereți. Toți au rămas fără grai — cineva chiar și-a acoperit fața cu mâinile, așteptând ce e mai rău.
Dar atunci câinele a făcut ceva neașteptat. 😨😱 Continuarea în primul comentariu 👇👇
Câinele a făcut un pas atent înainte. Apoi încă unul. Mergea încet. Fata stătea nemișcată, doar zâmbea și îl privea direct în ochi.
Și, spre surprinderea tuturor, ciobănescul s-a apropiat de ea, s-a aplecat și s-a lipit ușor de picioarele fetei. I-a mirosit genunchii, scaunul, iar apoi, brusc, s-a culcat chiar la picioarele ei și și-a închis ochii.
Cu inima bătându-i puternic, fata a întins mâna — și câinele nu s-a ferit, nu a mârâit, ci s-a lăsat mângâiat. Mai mult decât atât — a oftat adânc și, ciudat, a adormit chiar la picioarele ei.
În sală s-a lăsat o liniște de mormânt. Oamenii nu-și credeau ochilor. Cineva chiar a șoptit:
— Așa ceva nu s-a mai văzut… Câinele acesta mușca pe toată lumea și nu avea încredere în nimeni.
Iar fata s-a aplecat ușor și i-a spus încet:
— De acum ești al meu. Vom fi împreună.
Și, într-adevăr — în acea zi, au plecat amândoi acasă. Fata și „sălbaticul” ciobănesc de care toți se temeau.