Vocea mi se uscase. Îi vedeam pe toți cum se uită la mine — unii curioși, alții încurcați. Dar pentru prima dată, nu mi-a mai fost frică.
— Nu, dragul meu, tu nu ai făcut totul singur. Tu doar ai călcat pe alții ca să urci. Iar eu… eu am fost treapta ta preferată.
Liniște. Câteva pahare s-au oprit din mișcare în aer.
— Știți ce făceam eu în timp ce el construia „imperiul”? Ridicam copiii noștri când făceau febră la trei dimineața. Mă rugam să nu se trezească urlând după tine când te întorceai beat. Îi învățam să nu plângă prea tare, ca să nu te enerveze. Curățam după tine. Mințeam prietenii că ești obosit, nu neglijent. Și toate astea… pentru ce?
M-am apropiat de masă, am luat paharul lui și l-am ridicat.
— Pentru bărbatul care își umilește soția în fața altora, ca să pară mai puternic. Să-ți fie rușine.
Am lăsat paharul jos și m-am întors spre invitați. Nu mai eram nevasta cu umerii căzuți. Eram femeia care se trezise, în sfârșit.
— Știți ce e cu adevărat frumos? Că între timp, fără ca el să știe, am terminat facultatea pe care o abandonasem când am rămas însărcinată. Am luat licența. Am deschis o firmă de consultanță, la care lucrez pe ascuns. Și luna trecută, am câștigat primul meu contract mare. Fără el. Fără numele lui. Fără sprijinul lui.
M-am uitat în ochii lui. Era palid. Nu se mai auzeau râsete. Nici un „bravo”. Doar o tăcere grea.
— Iar acum, în fața tuturor celor pe care îi iubești mai mult decât pe mine, îți spun: nu mai trebuie să-ți porți „investiția” în cârcă. De mâine, investește în altă parte.
Am scos din geantă un plic. L-am pus pe masă.
— Divorțul e deja în curs. Apartamentul pe care îl numești „al nostru”? E pe numele meu. Iar contul pe care ai uitat că mi l-ai deschis acum șapte ani? L-am folosit bine.
Am făcut un pas înapoi. Oaspeții stăteau nemișcați. Unii rușinați, alții admirativi. Apoi s-a auzit prima aplauză. Era colega lui de birou. Apoi alta. Și alta. Și m-am trezit aplaudată de oameni care cu câteva clipe înainte mă vedeau doar ca pe „nevasta frumoasă a boss-ului”.
Am plecat cu capul sus. În acea seară, nu doar el a fost demascat. Eu am fost eliberată.
A doua zi, pe rețelele sociale, au apărut poze și filmări. Titlurile spuneau: „Soția care i-a închis gura în public – momentul viral care a făcut milioane de vizualizări”. Dar mie nu-mi mai păsa. Nu aveam nevoie de validare. Doar de pace.
Și am avut-o. În sfârșit.