CONTINUAREA ->, smulgând plapuma și învârtindu-mă înfășurată în ea.
„Hei!” am strigat, tremurând. „Trezește-te! Dacă ești un vis, dispari! Dacă ești real… explică-te!”
Omul din pat a mormăit și s-a întors. Am văzut o față complet necunoscută, cu păr ciufulit, barbă de câteva zile și un aer de om complet confuz.
„CINE EȘTI ȘI CE CAUȚI ÎN PATUL MEU?!” am țipat, apucând singura armă din preajmă: o sticlă de apă pe jumătate plină.
„Ți-am atins picioarele păroase! Ai stat acolo ca și cum ar fi fost ceva perfect normal!”
Bărbatul a clipit de mai multe ori. „De ce țipi în dormitorul meu? Ce picioare păroase?”
„Dormitorul tău?! Serios?!” am urlat. „Ăsta e DORMITORUL MEU.”
Fără să stau pe gânduri, i-am vărsat apa în cap. A sărit în șezut, acum complet treaz, dar tot atât de derutat.
„Ce naiba… Nu e camera mea? Unde e lampa scandinavă? Unde-s rațele mele de cauciuc și statuia de carton cu tipul ăla care țipă la TV?”
Tocmai atunci s-a auzit ușa de la intrare.
„Iubito?” a strigat Cristian. „De ce sunt hainele tale pe hol? Ai încercat din nou acel pod vestimentar către dormitor?”
A apărut în prag și a încremenit. „Raluca?! Cine e tipul ăsta? Ce caută în patul nostru?”
„Cristian, stai! Lasă-mă să-ți explic!”
„Aha,” a spus el, intrând în cameră cu fața încruntată. „Asta e motivul pentru care ești atât de ‘obosită’ în ultima vreme?”
„Iubire, e un INTRUS! Am crezut că ești tu! Era întuneric!”
Bărbatul s-a ridicat amețit. A aruncat o privire spre poza noastră de nuntă.
„Stai… nu e poza mea de nuntă. Unde sunt costumele de dinozaur?”
„Ce?” am zis, nedumerită. „Cine se căsătorește în dinozauri?!”
„Noi. A fost o nuntă tematică, foarte mișto.” A ridicat mâna. „Marius. M-am mutat ieri alături, la numărul 42. Casa cu flamingo-ul roz cu pălărie?”
„Aici e 24. Cu piticul motociclist în grădină,” a spus Cristian.
„Aaa…” Marius a dat din cap. „Ok, are sens. Bourbonul a avut bourbon în el… și am pierdut cheile. Am văzut o fereastră deschisă, părea a mea… dar nu era. Se pare că n-am fost chiar acasă.”
Cristian s-a uitat la mine. Eu am izbucnit în râs. Nu mă puteam abține.
„Soția mea a adormit cu un vecin beat în pat și i-a mângâiat picioarele,” a zis Cristian, dând ochii peste cap.
„Și eu sunt încă ud,” a adăugat Marius, râzând. „Soția mea o să se tăvălească de râs când o să-i povestesc!”
Cristian a oftat. „E 4 dimineața. Ești beat. Dormi aici. Canapeaua e liberă.”
„E mai sigur decât să te trezești în altă casă,” am zis eu. „Dar fără lampă scandinavă inclusă.”
A doua zi dimineață, m-am trezit cu miros de cafea și hohote de râs din bucătărie. Cristian și Marius povesteau deja, ca doi prieteni vechi.
„Credeam că mi-au schimbat mobila și mi-au șters toate amintirile,” spunea Marius.
„Și au înlocuit familia,” a completat Cristian.
„Soția ta e o actriță excelentă,” a zis Marius, ridicând cana.
„Stai să vezi cum ne-am cunoscut eu și Cristian,” am zis eu, apropiindu-mă. „E o poveste cu o mașină stricată și un câine mic, dar periculos.”
„Aia trebuie să o aud!” a râs Marius.
Așa s-a încheiat o noapte nebună și a început o prietenie cum nu ne-am fi imaginat vreodată.