„Fă-mi micul dejun și pune hainele la spălat!”

„Stai jos, Marco. E timpul să-ți vezi adevărata soție.”
Tonul Elenei era rece, de gheață. Toată supunerea și răbdarea de până atunci se spulberaseră. Clara rămăsese împietrită, cu fața roșie, înghițind în sec, iar prietena ei se făcuse mică, lipită de ușă.

Elena se ridică în picioare și, cu o mișcare calmă, își aranjă bluza. „În casa asta am muncit eu să pun fiecare leu. Eu am zugrăvit pereții, eu am cumpărat mobila, eu am plătit ratele. Și eu hotărăsc cine mă respectă și cine nu. Cine nu, își face bagajele și pleacă.”

Marco încercă să deschidă gura, dar soția îl săgetă cu privirea. „Tu ai adus-o aici. Dacă vrei să rămână, atunci stai cu ea, dar nu în apartamentul meu. Înțelegi?”
Pentru prima dată după ani de zile, Marco nu mai glumi, nu mai încercă să îndulcească situația. Știa că Elena nu glumea.

Clara încercă un zâmbet superior. „Dar… unchiule… eu n-am unde să merg…”
„Ai unde. Ai mamă, ai rude, ai prieteni. Poate chiar băieții pe care îi aduci noaptea. Dar aici nu. Nu în casa mea, nu peste mine. Nu-ți permiți să trăiești pe spinarea mea și să mă umilești.”

Tăcerea era grea. În aer plutea un amestec de rușine și revoltă. Elena se apropie de fereastră și trase storurile. Lumina dimineții se revărsa peste toată scena, ca și cum ar fi scos la iveală fiecare mască falsă.

„În casa românului”, continuă ea cu voce tare, „musafirul e respectat cât timp respectă. În satul meu, la bunici, nu intrai în casă fără să saluți. Nu stăteai cu mâinile în sân când gazda muncea. Și nici nu aruncai mizeria în mijlocul camerei. Dacă făceai asta, bunicul te trimitea la drum înainte să apuci să-ți pui pantofii.”

Vorbele ei căzură ca niște pietre grele. Clara roși și mai tare, iar prietena ei își adună geanta în grabă. „Haide, Clara, mergem…” șopti, aproape implorând.

Dar Elena nu terminase. Se întoarse spre soțul ei, cu privirea aceea care nu accepta replică. „Și tu, Marco, ai uitat cum te-am găsit? Ai uitat cine te-a ridicat când nu aveai nimic? Ai adus în casa mea o nepoată răsfățată și ai lăsat-o să calce în picioare tot ce am construit împreună. Dacă nu pui și tu o limită, înseamnă că ești de partea ei.”

Marco își trecu mâna prin păr, tulburat. Își iubea soția, dar întreaga scenă îl punea într-o lumină rușinoasă. „Ai dreptate, Elena. Am greșit.” Vocea îi tremura, dar era sinceră. „Clara, ia-ți lucrurile. Azi.”

Clara izbucni: „Unchiule, chiar mă dai afară pentru ea?!”
Elena izbucni în râs, dar era un râs amar. „Pentru mine? Nu, fata mea. Pentru tine însăți. Că nu știi ce înseamnă respect, ce înseamnă bun-simț. Și pentru că ai crezut că, doar fiind rudă, poți să faci ce vrei.”

În câteva minute, valizele Clarei erau la ușă. Prietena ei o trăgea de mână, încercând să o scoată din apartament înainte ca tensiunea să explodeze.

Elena închise ușa în urma lor și se așeză la masă. Tremura, dar nu de frică, ci de eliberare. „Marco, acum e rândul tău să dovedești că înțelegi.”

El se așeză în fața ei, cu ochii plecați. „Îți promit că n-o să mai pun niciodată pe nimeni deasupra ta. Tu ești soția mea, tu ești familia mea.”

Elena îl privi câteva clipe, apoi dădu din cap. „Bine. Dar să ții minte: respectul se cere o dată. A doua oară se impune.”

Și în acea dimineață, cu soarele intrând prin ferestre și cu liniștea așternută peste apartament, Elena simți pentru prima dată că își recâștigase puterea.

Nu doar asupra casei, ci asupra propriei vieți.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.