CONTINUAREA 👉Smaralde. Cercei cu smaralde. Exact așa cum i-a descris Margaret.
M-am dus direct la ea. Nu mai puteam aștepta.
— Cerceii aceia… sunt cei de la magazinul lui Margaret? am întrebat privind direct spre Quinn.
Margaret s-a uitat și ea. I-au recunoscut imediat. S-a făcut albă la față.
— Sunt ei… dar asta înseamnă…
— Da, am răspuns. Leo o înșală. Cu cea mai bună prietenă a mea.
Mi se învârtea lumea. Trădarea nu venea doar de la soțul meu, ci și de la femeia în care am avut încredere totală. Quinn, cea care știa totul despre viața mea, copiii mei, sentimentele mele… și care, în tăcere, îmi fura viața de sub nas.
Am simțit furia arzând în mine. Dar nu aveam de gând să urlu, să fac scandal. Nu. Am decis că, dacă tot a venit momentul adevărului, o să-l dezvălui în fața tuturor. Cu demnitate.
M-am apropiat de Quinn.
— Minunați cerceii, i-am spus. Mă bucur că i-ai primit. Eu și Leo ne-am gândit mult ce să-ți luăm de ziua ta.
Fața ei s-a înroșit. A început să se bâlbâie.
— Da… mulțumesc… trebuie să răspund la un apel, imediat revin.
S-a retras, evident stânjenită. Atunci m-am dus la Leo. Am zâmbit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
— Dragule, Margaret mi-a spus de cerceii cu smaralde. A fost o surpriză frumoasă. Când mi-i dai?
L-am văzut cum îngheață. Îi tremura gura. A bâiguit ceva de genul:
— Mă gândeam să ți-i dau mai târziu, când ne rămâneam singuri…
Am zâmbit dulce.
— Perfect. Atunci o să aștept.
Dar nu am așteptat. Când toată lumea era prezentă, și atmosfera devenise caldă și relaxată, am luat microfonul.
— Bună seara tuturor. Vreau doar să vă mulțumesc că sunteți aici alături de noi, să sărbătoriți acești 22 de ani de căsnicie. A fost o călătorie frumoasă, plină de iubire, răbdare și… surprize.
Am zâmbit larg, apoi am continuat:
— Astăzi am primit un masor pentru gât de la soțul meu. Și prietena mea cea mai bună, Quinn, a primit o pereche de cercei cu smaralde. Ce gest drăguț, nu?
Se făcuse liniște. Toți se uitau nedumeriți.
— Dar știți ce e mai interesant? Cerceii erau destinați, chipurile, pentru mine. Doar că au ajuns la altcineva.
Am privit direct spre Leo și Quinn.
— Se numește înșelat. Și nu, nu o să trec peste asta.
Oamenii au început să murmure. Prietenii s-au uitat scandalizați la Leo. Cineva a strigat „Cum ai putut?!”. Altă voce i-a zis lui Quinn „Trădătoareo!”.
Eu am lăsat microfonul, am ieșit în curte și m-am uitat la cer. Era senin. Aerul cald al serii mi-a atins obrajii și, pentru prima oară în acea zi, am respirat adânc și am simțit că am făcut ce trebuia.
Două zile mai târziu, Leo a primit actele de divorț. Mi-a trimis mesaje, a sunat, a venit la ușă. Nu i-am răspuns. Copiilor le-am spus adevărul, dar fără ură. Merită să știe.
Azi, nu știu dacă Quinn mai locuiește în oraș. Nu mă interesează. Eu mi-am recăpătat liniștea. Durerea e acolo, dar și puterea. M-am ales cu lecția vieții: oamenii pe care îi iubești cel mai mult pot fi și cei care te rănesc cel mai tare. Dar nu te definește ce fac ei – ci cum alegi să reacționezi.
Și eu am ales să ies demnă. Cu fruntea sus. Cu inima rănită, dar liberă.