Noaptea aceea a fost liniștită doar în aparență. Oleg a adormit greu, după ce a mai aruncat câteva priviri mustrătoare către Sofia, de parcă ar fi fost ea vinovată pentru toate neajunsurile lui. Lica, plictisită de reproșurile lui, a adormit pe canapea cu telefonul în mână. Sofia, însă, a stat trează până târziu, aranjând lucrurile prin casă și făcându-și un plan în gând.
Dimineața, soarele abia răsărise când s-a ridicat. S-a uitat pe fereastra bucătăriei la grădina mică, la florile ei dragi, care pentru ea erau singura alinare. A oftat adânc, apoi a început să pregătească micul dejun, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar în inima ei se năștea o hotărâre de neclintit.
Când Oleg a intrat în bucătărie, cu pași grei și cu chipul posomorât, a găsit masa pusă: pâine caldă, ouă fierte, brânză de vaci și un ibric de cafea neagră, aburindă. Totul părea normal. Dar pentru Sofia era ultima masă pregătită în acea casă.
— În sfârșit faci ceva cum trebuie, — a mormăit Oleg, trântindu-se pe scaun.
— Bucură-te de ea, — a spus Sofia calm, cu o privire blândă, dar fermă.
Lica s-a trezit mai târziu și, cu voce somnoroasă, a început să se plângă de dureri de cap. Sofia i-a întins un pahar cu apă rece și a rostit liniștit:
— Bea. O să-ți treacă.
Părea o simplă dimineață de familie, dar în spatele aparențelor, Sofia știa că ziua aceea va fi diferită. La ora prânzului urma să vină Zinaida Pavlovna, cumpărătoarea, și atunci se va pune punct.
După ce Oleg a plecat la birou, în timp ce Lica se pregătea să iasă la cumpărături, Sofia a simțit pentru prima oară în mulți ani cum liniștea se așază peste casă. A deschis fereastra larg, a inspirat aerul proaspăt și a închis ochii. Se gândea la Eugenia, la viitorul ei, la libertatea care le aștepta.
Când bătrâna doamnă Zinaida a intrat pe poartă, Sofia a simțit că viața i se schimbă. Nu era doar o tranzacție. Era pasul ei spre eliberare. Femeia a semnat actele cu o hotărâre senină, iar Sofia, deși mâinile îi tremurau, și-a pus semnătura fără ezitare.
Pe măsură ce soarele cobora spre amiază, Sofia strângea câteva lucruri personale: fotografii cu fiica ei, un șal moștenit de la mama, o carte de rugăciuni și câteva bijuterii vechi. Atât. Restul nu mai conta.
Când Lica s-a întors, a găsit sufrageria mai goală decât de obicei. Sofia o privea calm, cu un zâmbet care o irita pe tânăra plină de ifose.
— Ce faci? Unde pleci? — a întrebat Lica, cu glas tăios.
— Acolo unde îmi este locul, — a răspuns Sofia simplu.
Și atunci, parcă pentru prima oară, tăcerea a umplut întreaga casă.
Când Oleg s-a întors, a găsit masa din sufragerie goală, actele lipite frumos pe masă și cheia casei pusă lângă. Lica, cu brațele încrucișate, l-a întâmpinat cu un ton plin de venin:
— Soția ta a fugit, dragule. Se pare că n-a mai vrut să fie „cârpa” ta.
Oleg a simțit cum i se prăbușește lumea. Nu pentru că ar fi pierdut-o pe Sofia, ci pentru că își pierduse controlul. Își pierduse ordinea pe care o credea veșnică. Și pentru prima dată, poate, a înțeles că femeia pe care o trata cu dispreț fusese singura coloană a casei.
Între timp, Sofia mergea pe drumul de țară, alături de Eugenia, ținându-se de mână. Se opreau din când în când să culeagă flori de câmp, iar păsările cântau deasupra lor. Libertatea avea miros de iarbă proaspătă și gust de pâine caldă, abia scoasă din cuptor.
Pentru Sofia, viața abia începea. Și de data aceasta, nu mai era pentru altcineva. Era pentru ea însăși și pentru fiica ei.
În sat, vecinele care o știau au privit-o cu respect, șoptind între ele:
— Uite-o pe Sofia… În sfârșit și-a găsit curajul.
Iar ea, cu un zâmbet liniștit, a răspuns în gând:
— Nu curajul, ci adevărata viață.
Și a pășit înainte, spre o nouă zi, cu sufletul liber.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.