Un plop bătrân, pe jumătate putred, se înclina încet. Irina era chiar sub el. Roșcat a tras-o cu dinții din calea lui, iar Vlad a îmbrâncit câțiva oameni. Arborele s-a prăbușit cu un zgomot asurzitor, exact în locul unde fusese Irina.
Toată lumea a rămas nemișcată. Irina, plină de praf, îl ținea în brațe pe Roșcat. Rochia îi era ruptă și murdară, dar ea era în viață.
– „A simțit,” a murmurat Elena. „A simțit ce urma să se întâmple…”
Ceremonia a fost reluată, cu mai multă emoție ca oricând. După-amiaza, Irina s-a căsătorit cu Vlad, într-o rochie împrumutată de la o vecină. Roșcat a stat lângă ea ca un cavaler de onoare.
În acea seară, Irina, Vlad și Elena stăteau pe verandă, privind cerul.
– „M-am hotărât să deschid o clinică veterinară aici, în sat,” a spus Vlad. „E nevoie. Și cred că moș Dumitru ar fi fost de acord.”
– „Ar fi fost mândru,” a spus Irina cu lacrimi în ochi.
Elena a zâmbit pentru prima oară în acea zi.
– „Tata spunea mereu că fiecare sfârșit aduce un nou început. Și avea dreptate.”
Roșcat a scos un mic scheunat, ca o aprobare.
În anii care au urmat, clinica lui Vlad a devenit renumită în tot județul. Irina a deschis o seră cu plante medicinale. Elena, pentru prima dată, s-a simțit apreciată.
Iar Roșcat? A devenit o legendă. Copiii veneau să-l vadă, iar părinții le spuneau cum, într-o zi în care moartea și iubirea s-au întâlnit, o vulpe a salvat o mireasă.
Dacă ți-a plăcut povestea, distribuie-o și tu. Poate că, undeva, cineva are nevoie de un final fericit ca acesta.