Maria a rămas câteva minute nemișcată, cu ochii fixați pe telefon. Simțea că lumea ei se zdruncinase din temelii, dar în același timp, în adâncul sufletului, se născuse o forță pe care nu o mai simțise de mult.
În acea seară, Elisa a venit acasă pentru a discuta despre pregătirile de nuntă. Avea în ochi lumina inocentă a unei fete care își imagina o viață întreagă de fericire. Maria a privit-o cu un nod în gât. Cum putea să-i spună adevărul fără să-i frângă inima?
S-au așezat la masă, iar Maria a pus în fața fiicei sale o cană de ceai de tei, așa cum obișnuia să facă ori de câte ori trebuiau să vorbească serios. Aroma i-a amintit Elisei de serile copilăriei, când mama ei o liniștea după ce venea plângând de la școală.
— Elisa, a început Maria cu vocea tremurândă, trebuie să îți spun ceva.
Și i-a spus totul. Fiecare cuvânt pe care îl auzise, fiecare venin picurat de Carmen.
La început, Elisa a refuzat să creadă. A dat din cap, s-a ridicat brusc, plimbându-se prin cameră. Dar când a văzut lacrimile din ochii mamei ei, lacrimi care nu puteau fi inventate, s-a prăbușit pe scaun.
— Nu pot să cred că a zis asta… despre tine.
Maria i-a prins mâna, strângând-o cu putere.
— Nu despre mine e vorba, draga mea. Despre tine este. Dacă acum, înainte de nuntă, oamenii aceștia mă disprețuiesc, mâine vor găsi altceva. Azi sunt eu. Mâine vei fi tu.
Cuvintele au căzut grele între ele. Elisa și-a dus palmele la față și a izbucnit în plâns.
În zilele următoare, discuțiile s-au transformat în confruntări. Daniel a venit, încercând să-și apere mama. Spunea că „nu a vrut să sune așa” și că „probabil s-a înțeles greșit”. Dar Maria știa adevărul. Și, pentru prima dată, Elisa l-a privit pe Daniel cu alți ochi.
Într-o duminică dimineață, când clopotele bisericii băteau în depărtare, Elisa a luat decizia. A intrat în camera ei, a deschis cutia de catifea cu inelul de logodnă și a rămas câteva minute privind diamantul care, până de curând, îi păruse începutul unei povești de dragoste perfecte. L-a închis apoi și l-a pus pe masă.
— Mama, ai avut dreptate. Nu pot să intru într-o familie care mă va judeca toată viața. Dragostea nu înseamnă să închid ochii la răutăți. Înseamnă respect, și dacă nu îl am de la început, nu îl voi avea niciodată.
Maria a simțit cum povara i se ridică de pe umeri. A strâns-o pe Elisa în brațe, cu lacrimi de bucurie în ochi.
Veștile s-au răspândit repede prin sat. Lumea a început să șușotească, unii condamnându-l pe Daniel, alții lăudând curajul Elisei. Într-o seară, o vecină mai în vârstă a bătut la poarta Mariei și i-a spus:
— Ai făcut ce trebuie. Și eu am avut o soacră care m-a făcut să mă simt mică toată viața. Dacă aș fi avut curajul tău atunci, multe lacrimi mi-aș fi cruțat.
Maria a zâmbit amar, dar și cu o urmă de mândrie. Știa că luase o decizie grea, dar corectă.
Timpul a trecut, iar rănile s-au vindecat. Elisa și-a reluat studiile, a început să lucreze într-o firmă din București și, încet-încet, a redescoperit cine era cu adevărat.
Într-o vară, la o nuntă din sat, mama și fiica au stat împreună la masă. Muzica răsuna, iar lumea juca hora, cum se face dintotdeauna în România. Elisa s-a uitat la mama ei și i-a spus:
— Vezi? Așa ar trebui să fie o familie. Bucurie, dans, oameni care se țin de mână, nu dispreț și venin.
Maria a dat din cap, cu lacrimi în ochi. Știa că furtuna care începuse în inima ei în acea zi se transformase acum într-un cer senin.
Finalul nu fusese cel pe care și-l imaginase inițial pentru fiica ei, dar era unul mai bun. Un final curat, demn și plin de speranță.
Și, în adâncul sufletului, Maria a auzit din nou vocea soțului ei: „Ai protejat-o. Așa cum ai promis.”
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.