Dar bucuria aceea imensă nu avea să dureze mult. În timp ce toasturile se pregăteau și paharele de cristal se ridicau spre lumină, o umbră de tulburare se așeză peste masa de onoare.
Fiul cel mare al lui Iuliu și al Ruxandrei, fratele mirelui, ridicase glasul cu un reproș nemilos. Încercările părinților de a-l liniști s-au transformat rapid într-o furtună. Într-o clipă de furie, el și-a împins mama, făcând-o să cadă pe scaun, iar pe tatăl său l-a lovit peste piept cu palma, smulgându-le tuturor un oftat de groază.
Muzica s-a oprit brusc. Invitații, care cu câteva secunde înainte dansau și râdeau, au încremenit. Mireasa și-a dus mâna la gură, incapabilă să creadă ceea ce vede.
Un tânăr își lovea propriii părinți în ziua cea mai sfântă pentru fratele lui.
Și atunci, ca dintr-un basm vechi românesc, în care dreptatea vine de la cel mai bătrân, bunicul s-a ridicat. Gheorghe, un om trecut bine de 80 de ani, cu bastonul sprijinit de masă, a pășit în față. O liniște grea a coborât peste toți.
Ochii lui albiți de vreme străluceau de o forță neașteptată. Nu a spus niciun cuvânt la început, doar a privit îndelung către nepotul rătăcit, până ce acesta a simțit rușinea arzându-i obrajii.
Și atunci bunicul a ridicat bastonul și a bătut de trei ori în podeaua sălii, asemenea bătrânilor de odinioară care chemau la judecată obștea satului.
— În casa noastră, spuse el cu o voce gravă, nu se ridică mâna asupra mamei și asupra tatălui. Cine își lovește părinții își lovește rădăcinile, iar un pom fără rădăcini nu rodește.
Cuvintele lui s-au răspândit prin sală precum o chemare veche, asemenea povețelor auzite la șezătorile din sate. Lumea a izbucnit în aplauze, dar nu erau aplauze de veselie, ci de recunoaștere a adevărului.
Nepotul, înroșit la față, încerca să mai arunce câteva cuvinte, dar bunicul l-a oprit cu un gest simplu al mâinii.
— Ieși afară, căci această seară nu e pentru mânia ta, ci pentru iubirea lor, a spus el, arătând spre miri.
Cu pași nesiguri, tânărul a părăsit sala, în timp ce toți ochii îl urmăreau cu dezamăgire.
Apoi bunicul s-a întors spre mire și mireasă și, cu un zâmbet obosit dar luminos, a ridicat paharul de vin roșu, turnat dintr-o sticlă păstrată ani la rând doar pentru acest moment.
— Astăzi, în fața neamului și a lui Dumnezeu, vă dau binecuvântarea mea. Să vă țineți aproape, la bine și la greu, căci dragostea nu se măsoară în clipele de bucurie, ci în puterea de a rămâne uniți când furtuna lovește.
Oamenii s-au ridicat în picioare, unii făcând semnul crucii, alții lăsând lacrimile să le curgă. În sala aceea, unde cu câteva minute înainte se simțise rușinea și durerea, acum plutea din nou o pace profundă.
Camelia s-a apropiat de bătrân și i-a sărutat mâna, așa cum se face la sat, când tinerii primesc binecuvântarea celor mai bătrâni.
Daniel a îmbrățișat părinții săi, promițându-le în șoaptă că va purta cu cinste învățătura lor mai departe.
Și, ca într-un obicei străbun, oamenii au început să cânte împreună, un cântec de nuntă care vorbea despre viață, iubire și răbdare.
Seara s-a încheiat nu cu scandal, ci cu lecția pe care bunicul a așezat-o în sufletul fiecăruia: respectul față de părinți este temelia oricărei familii.
Iar nunta aceea, pe care mulți ar fi putut s-o țină minte pentru rușinea iscată, a rămas în istorie ca noaptea în care bătrânul Gheorghe a ridicat glasul dreptății și a transformat durerea în binecuvântare.
Și până astăzi, cei care au fost martori își amintesc cu emoție: nu muzica, nici rochia, nici decorul au marcat acea noapte, ci puterea unui bunic care a adus înapoi demnitatea unei familii.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.