Câteva minute mai târziu, bărbatul a intrat în sală. Era avocatul familiei, un om sobru, cu privirea tăioasă, purtând un dosar gros. Toți ochii s-au întors spre el. O liniște apăsătoare s-a așternut peste invitați, iar Ioana a simțit că zâmbește greu, încercând să ascundă teama care îi trecea prin privire.
„Domnilor și doamnelor,” spuse avocatul, vocea lui răsunând clar, „am aici toate actele. Și ceea ce se va întâmpla acum va face lumină în fața tuturor.” Deschise dosarul și scoase câteva hârtii care au făcut inimile să tresară: contracte, tranzacții, și dovezi că apartamentul nu fusese niciodată „un cadou”, ci moștenirea Aurorei, protejată prin lege și prin dorința expresă a fostului soț.
Invitații au început să șoptească, unii cu ochii în lacrimi, alții cu gura căscată. Ioana încercă să intervină, dar avocatul continuă: „Orice încercare de a forța transferul este nulă. Apartamentul rămâne al Aurorei. Tot ce încercați să faceți acum este ilegal.”
Andrei își coborî privirea, rușinat și confuz. În jur, rudele și prietenii murmurară încurajări, iar Aurora simți cum inima îi recâștigă puterea. Era momentul ei, iar sala întreagă devenise martorul victoriei justeții.
Ioana încercă să mai spună ceva, dar Aurora se apropie calm: „Să știi că respectul nu se câștigă prin șantaj sau violență. Casa mea rămâne acasă, iar iubirea adevărată nu se construiește pe frică.”
Privirile celor prezenți erau acum pline de respect și admirație. Andrei, rușinat, își luă mama de mână și șopti: „Îmi pare rău, mamă.” Aurora zâmbi ușor, cu ochii strălucind de lacrimi amestecate cu mândrie. Sala explodă în aplauze, iar în acea seară, printre lumini și flori, dreptatea și curajul au triumfat, lăsând în urmă nu doar o lecție de viață, ci și o poveste care avea să fie amintită mult timp.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.