Am mers pe câmp, unde se ridica soarele. Pământul mirosea a ploaie. Tata s-a oprit lângă un pom tânăr și a zis:
– Vezi copacul ăsta? L-am plantat când te-ai născut. Era cât palma.
Acum uită-te la el. Dacă-l tai, ce rămâne? Umbra ta de copil.
Atunci am înțeles.
Omul ăsta, pe care-l credeam simplu și înapoiat, pusese toată dragostea lui în lucruri care nu se văd, dar care țin o viață întreagă: în copacul ăla, în casa noastră, în muncă, în felul în care tăcea când alții țipau.
Anii au trecut. Am plecat la oraș, am avut serviciu, familie, griji.
Îl sunam rar pe tata, mereu pe fugă:
– Ești bine?
– Sunt, zicea. Ai grijă de tine.
Și atât.
Până într-o zi de iarnă, când m-a sunat vecina:
„Tatăl tău a căzut în curte.”
Am alergat cât am putut.
L-am găsit în pat, slăbit, dar zâmbind.
– Ți-am păstrat ceva, mi-a zis. Uite, am uscat mere din pomul ăla. Să le duci copiilor tăi.
Am început să plâng.
El mi-a luat mâna și a spus, pentru prima și ultima dată:
– Să nu uiți, băiete, că dragostea nu se spune. Se face.
După ce s-a stins, am mers pe câmp, la pomul ăla.
Era mare, bătrân, plin de ramuri. M-am așezat la umbra lui și am simțit, în liniște, că tata e acolo.
În vântul care mișca frunzele, am auzit parcă vocea lui:
„Ai grijă de rădăcini.”
Acum, când fiul meu de zece ani mă întreabă:
– Tati, de ce îți place să sapi grădina?
Îi spun:
– Pentru că așa vorbea bunicul meu cu Dumnezeu.
Și într-o zi, când eu nu voi mai fi, sper să-și amintească și el că iubirea adevărată nu are nevoie de cuvinte mari, ci de fapte mici, făcute cu inimă mare.
Unii oameni nu știu să spună „te iubesc” cu vorbe.
Dar o spun cu viața lor, cu mâinile crăpate de muncă și cu inima tăcută.
Să nu judeci niciodată dragostea care nu se aude — pentru că s-ar putea să fie cea mai sinceră dintre toate.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.