Când Maria s-a născut, viața lui Andrei s-a oprit pentru o clipă. Nu din teamă, ci din mirare. Ținea în palme o ființă mică, rozalie, cu pumnișorii strânși și respirația lină.
„E a mea?”, a întrebat aproape în șoaptă.
„Da, tati”, i-a răspuns emoționată asistenta.
Din acel moment, lumea lui s-a restrâns — nu la dimensiunea unei case, ci la greutatea unui zâmbet și bătăile inimii unui copil.
Maria a crescut repede.
A învățat să spună „tata” înainte de orice alt cuvânt, iar când alerga spre el cu părul ciufulit și genunchii juliți, timpul se oprea din nou.
Nu conta cât de obosit era, câte griji îi apăsau sufletul sau câte nopți nedormite adunase. În clipa în care o strângea în brațe, lumea devenea iarăși bună.
Seara, când adormea, o privea minute în șir.
O mângâia pe frunte și șoptea:
— „Dacă ai ști cât de mult te iubesc, ai râde de cer că e prea mic pentru iubirea asta.”
Pentru ceilalți, era doar o fetiță veselă, cu ochi mari și curioși.
Dar pentru el, era rațiunea fiecărei zile, curajul fiecărei lupte și liniștea fiecărei nopți.
Când a mers prima dată la școală, a stat în spatele porții, cu inima strânsă. A zâmbit și a salutat-o, dar înăuntrul lui, un nod îl ținea în loc: „Cum să o las acolo, fără mine?”
Când a luat prima notă bună, s-a simțit mai mândru decât ar fi fost dacă ar fi cucerit lumea.
Când a venit la el plângând că o colegă n-a vrut s-o țină de mână, i-a spus, zâmbind:
— „Tati te va ține de mână mereu. Chiar și atunci când vei fi departe.”
Anii au trecut, iar Maria a crescut.
Dar în ochii lui Andrei, a rămas aceeași fetiță care alerga desculță prin curte și îi cerea să-i mai spună „încă o poveste, te rog”.
Uneori, seara, când casa e goală și liniștea se așază, el privește spre o fotografie de pe perete.
Maria, mică, în brațele lui.
Zâmbește, apoi șoptește:
— „Pentru lume ești doar o fetiță… dar pentru mine ești tot universul.”
Și, undeva, poate că Dumnezeu zâmbește.
Pentru că în inima unui tată, dragostea nu îmbătrânește niciodată. ❤️
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.