— Economiile mele, tati. M-am gândit… poate pot să cumpăr o oră din timpul tău. Vreau doar să mâncăm cina împreună, ca în pozele vechi.
Bărbatul a rămas fără cuvinte. În ochii copilului nu era reproș, ci o dorință curată, sfâșietoare.
A doua zi, Tudor a cerut o zi liberă. A stins telefonul, a lăsat laptopul închis și s-a așezat la masă cu fiul său.
Andrei râdea, povestea despre școală, despre colegi, despre câte stele a numărat aseară pe cer.
Tudor l-a privit în tăcere, cu un nod în gât.
A înțeles că munca, oricât de importantă, nu valorează cât o oră petrecută cu cineva care te iubește fără condiții.
De atunci, în fiecare seară, și-au făcut un ritual: cina împreună. Fără telefoane, fără știri, fără grabă.
Și într-o seară, Andrei i-a spus zâmbind:
— Tati, azi n-am mai pus bani deoparte. Nu mai trebuie să-ți cumpăr timpul. Acum mi-l dai tu singur.
Tudor a zâmbit, dar lacrimile i-au căzut pe masă.
A înțeles atunci că nu există cadou mai scump decât timpul oferit celor care te iubesc.
Pentru că uneori, o oră poate salva o inimă întreagă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.