Soacra mea Elena mă urăște și a încercat să-mi distrugă căsnicia, spunându-i chiar soțului meu să mă părăsească. De ziua ei, am decis că este timpul să învețe o lecție. Ceea ce s-a întâmplat după aceea i-a lăsat pe toți, inclusiv pe Elena, fără cuvinte.
Am fost căsătorită cu Andrei timp de patru ani, iar el este stânca mea. Totuși, mama lui, Elena, a fost o sursă constantă de tensiune.
Dezaprobându-mi cariera de artistă și stilul de viață, ea mă subminează frecvent, sugerând că Andrei merită pe cineva mai bun și chiar prezentându-i alte posibile partenere. A avut curajul să-i ceară să divorțeze!
Îmi amintesc perfect primul nostru Crăciun împreună. Camera de zi era plină de căldura șemineului și de luminițele strălucitoare ale bradului de Crăciun.
Eram toți adunați, desfăcând cadouri. Elena, cu părul ei argintiu și privirea ascuțită, mi-a dat o cutie frumos împachetată.
„Acesta este pentru tine, Cătălina,” a spus ea, cu un zâmbet prea vesel.
Am rupt hârtia și am deschis cutia, doar pentru a găsi un pulover foarte mic, mai exact pentru animale de companie. Și nu orice fel de pulover, ci unul strident și exagerat.
Mi-am forțat un zâmbet. „Mulțumesc, Elena.”
Elena, care avea șaizeci de ani, dar avea spiritul unei adolescente neastâmpărate, a zâmbit sarcastic. „Oh, trebuie că a fost o confuzie. Cred că este prea mic!” a spus ea, ascunzându-și cu greu râsul.
Obrazul mi s-a făcut roșu de rușine. M-am uitat la Andrei, sperând să primesc suport, dar el părea doar jenat, nesigur ce să facă.
Mi-am înghițit mândria și mi-am tras puloverul pe cap. Mă mânca îngrozitor și era mult prea strâmt.
„Cum arăt?” am întrebat, încercând să sun veselă.
„Ca o manechină pentru un magazin de animale de companie,” a râs Elena.
„Mama, e destul,” a intervenit Andrei.
Dar Elena nu s-a oprit. „Mă distrez și eu puțin. Relaxează-te, Cătălina.”
Am stat acolo, simțindu-mă umilită, dar încercând să-mi păstrez calmul. Camera părea că se strânge în jurul meu, iar eu nu mai puteam aștepta să se termine ziua. Dar am purtat acel pulover pentru Andrei, de dragul păcii.
Abia mai târziu am aflat că Elena a schimbat etichetele cadourilor, motiv pentru care am ajuns cu puloverul pentru pisica ei, iar ea a luat eșarfa mea de designer.
După acel dezastru de Crăciun, ar fi trebuit să știu la ce să mă aștept de la Elena. Dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce s-a întâmplat în ziua nunții mele.
Locația era perfectă. Florile, decorațiunile, luminile — totul era exact așa cum visam. Dar, pe măsură ce oaspeții începeau să sosească, am observat o problemă. Nu era mâncare. Cateringul nu se afla nicăieri.
Inima îmi bătea repede. „Unde este cateringul, Andrei?”
„Nu știu,” a răspuns el, arătând la fel de îngrijorat.
Ne-am agitat, sunând pe toată lumea la care ne-am putut gândi. În cele din urmă, am reușit să găsim un înlocuitor pe ultima sută de metri. Isabella, o bucătăreasa locală, a venit în ajutorul nostru. Ea și echipa ei au făcut minuni pentru a pregăti totul la timp.
Mai târziu, în timp ce încercam să-mi revin, Elena s-a apropiat de mine. „Oh, dragă, tocmai am realizat că am pierdut numărul celo de la catering. Voiam doar să ajut,” a spus ea, cu vocea plină de falsă dulceață.
„Mulțumesc, Elena,” am spus, forțând un zâmbet.
Elena avea o sclipire de neastâmpăr în ochi, iar eu puteam simți satisfacția ei.
Din fericire, recepția a ieșit frumoasă, în ciuda începutului stânjenitor. Oaspeții au râs și au dansat, iar mâncarea a fost delicioasă, datorită muncii rapide a Isabelei.
Aceasta a fost ziua în care am învățat să mă aștept la neprevăzut din partea Elenei și să am întotdeauna un plan de rezervă.
Dar Elena nu era gata să termine cu problemele.
Era o zi însorită în parc, iar familia noastră se adunase pentru un picnic. Copiii alergau, râsetele umpleau aerul, iar totul părea perfect. Vorbeam cu Andreea, prietena din copilărie a Elenei, când am auzit-o pe Elena curățându-și gâtul tare.
„Toată lumea, pot să vă rog să-mi acordați atenție?” a strigat Elena. S-a ridicat, ținând un pahar cu limonadă. „Vreau să spun cât de minunat este să vă văd pe toți aici, în special pe dragul meu fiu, Andrei.”
Am zâmbit, gândindu-mă că poate era pe cale să spună ceva frumos pentru o dată. Dar apoi a continuat. „Aștept cu nerăbdare următoarea nuntă a lui Andrei,” a anunțat ea, „unde se va căsători cu cineva care poate să-l facă cu adevărat fericit!”
O tăcere s-a așternut asupra parcului. M-am simțit ca și cum aș fi fost lovită în stomac. M-am uitat la Andrei, care era la fel de șocat ca și mine.
„Mama, e destul!” a strigat Andrei, dar Elena doar a zâmbit și a sorbit din băutură.
„Oh, doar glumeam, dragă,” a spus ea.
„Asta nu este o glumă,” am spus, cu vocea tremurând de furie. „De ce mă urăști, Elena?”
Andrei a stat lângă mine, cu fața serioasă. „Mama, trebuie să te scuzi.”
Elena a făcut ochii mari. „Sunteți prea sensibili,” a spus ea, îndepărtându-se fără a se scuza.
Atunci am decis că am avut destul. Era timpul ca Elena să învețe o lecție.
Înapoi acasă, am stat în camera de studiu, cu o cană de ceai lângă mine. Aveam un plan.
Ziua de naștere a Elenei se apropia, iar ea a avut tupeul să-mi ceară să-i organizez petrecerea, în ciuda tuturor umilințelor pe care mi le-a provocat. De data aceasta, urma să întorc lucrurile.
Am angajat cel mai bun bucătar, Isabella. Ea ne-a salvat ziua nunții, iar eu știam că va face ca petrecerea Elenei să fie de neuitat. Apoi, am rezervat o locație frumoasă deținută de Radu. Locul lui era perfect, elegant, și exact ceea ce Elena ar lăuda.
Punctul culminant al petrecerii nu va fi mâncarea sau locația. Va fi un video. Pe rând, am contactat persoanele pe care Elena le-a rănit de-a lungul anilor.
„Cătălina, a sosit vremea ca cineva să i se opună,” a spus Andreea, prietena din copilărie a Elenei, la telefon. „Am multe de spus.”
Următoarea persoană pe care am sunat-o a fost doamna Popescu, o fostă vecină. „Oh, Elena,” a suspinat ea. „Ea a răspândit atât de multe zvonuri despre mine. Voi împărtăși cu plăcere povestea mea.”
Am contactat și rude îndepărtate. „Manipulările Elenei au afectat familia noastră timp de ani de zile,” a spus Marc, unul dintre verii lui Andrei. „Îți voi trimite partea mea diseară.”
Pe măsură ce am compilat aceste povești într-un video, Andrei a intrat, părea îngrijorat. „Ești sigură de asta, Cătălina?”
Am dat din cap. „Trebuie să vadă impactul acțiunilor ei, Andrei. Acest lucru nu este doar pentru noi. Este pentru toți cei pe care i-a rănit.”
El mi-a luat mâna, strângând-o ușor. „Bine. Te susțin. Să facem asta.”
Mai târziu, în acea seară, Isabella m-a sunat pentru a confirma detaliile cateringului. „Suntem pregătiți, Cătălina. Această petrecere va fi una de neuitat.”
„Mulțumesc, Isabella. Apreciez ajutorul tău.”
În cele din urmă, m-am întâlnit cu Radu la locație. Mi-a arătat locul și am finalizat planurile. „Va fi frumos,” m-a asigurat el.
„Vreau ca totul să fie perfect,” am spus. „Trebuie să fie.”
Pe măsură ce mă plimbam prin locație, îmi imaginam privirile oaspeților când vor vedea video-ul. Elena va înțelege, în sfârșit, că acțiunile ei au consecințe.
„Cum a fost?” a întrebat Andrei când m-am întors acasă.
„Totul este pregătit,” am răspuns. „Acum așteptăm ziua cea mare.”
Și în curând, a sosit ziua extravagantă a petrecerii de naștere a Elenei. Locația era uimitoare, cu decorațiuni elegante și o atmosferă vibrantă. Oaspeții socializau și discutau, neștiind de surpriza care îi aștepta.
Pe măsură ce petrecerea decurgea, m-am ridicat pentru a ține un discurs. Camera s-a liniștit, iar toate privirile s-au îndreptat către mine.
„Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți ziua specială a Elenei,” am început, zâmbind călduros. „Am un cadou special pentru Elena.”
Ochii Elenei străluceau de curiozitate în timp ce am prezentat video-ul. „Acesta este un omagiu din partea celor care te cunosc și te iubesc, Elena,” am spus, apăsând pe play.
Camera s-a întunecat, iar ecranul s-a luminat. Pe rând, oamenii și-au împărtășit poveștile. Doamna Popescu a vorbit despre zvonurile pe care Elena le-a răspândit. Marc a vorbit despre tensiunile familiale pe care le-a provocat.
Andreea a vorbit la final. „Elena, suntem prietene din copilărie. Dar este o poveste pe care nu ți-am spus-o niciodată.”
Ochii Andreei s-au umplut de emoție în timp ce își amintea de o petrecere din adolescență. „Ai dezvăluit un secret rușinos despre mine tuturor. Am pierdut mulți prieteni și am îndurat ani de bullying din cauza asta.”
Camera a rămas tăcută, fețele oaspeților reflectând șoc și necredință. Andreea a continuat, cu vocea tremurândă. „Elena, nu este niciodată prea târziu să te schimbi. Lumea ar putea fi un loc mult mai luminos dacă ai răspândi bunătate în loc de amărăciune.”
Video-ul s-a terminat, iar camera a rămas tăcută. Fața Elenei era un amestec de șoc și reflecție. S-a ridicat, lacrimile curgându-i pe obraji. „Îmi pare atât de rău,” a șoptit, uitându-se direct la mine.
După petrecere, Elena s-a apropiat de mine, cu ochii roșii de plâns.
„Cătălina, îți datorez o scuză,” a spus ea, cu vocea tremurândă. „Am fost invidioasă pe dragostea și fericirea pe care le împărtășești cu Andrei. Nu am simțit asta în căsnicia mea. M-am răzbunat pe tine din cauza invidiei mele.”
Am respirat adânc, simțind o undă de ușurare. „Elena, nu este prea târziu să te schimbi. Putem lua un nou început.”
A dat din cap, lacrimile căzând în continuare. „Vreau să repar lucrurile, Cătălina. Îmi pare sincer rău.”
În timp, Elena a făcut un efort sincer de a se schimba. S-a scuzat în fața celor pe care i-a rănit și a muncit pentru a îmbunătăți relația cu Andrei și cu mine. Viețile noastre au devenit mai pașnice, iar Elena a început să devină o persoană mai blândă.
Și așa am dat soacrei mele cea mai mare lecție de karma de ziua ei, în fața tuturor oaspeților ei.
Tu ce ai fi făcut?
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.