Natalia a închis ochii o clipă, ținând telefonul strâns în palmă. Ar fi vrut să spună „Da, vino, te rog”, dar nu voia să fie o povară pentru nimeni.
— Nu, Luduță, sunt bine… doar obosită, — șopti ea.
— Măi fată, te știu eu. Vin oricum. Ți-aduc și sarmale, că doar e Ajunul. Deschide-mi când ajung.
Și înainte ca Natalia să apuce să protesteze, Luduța deja închisese. În liniștea casei, cu luminițele orașului clipindu-i în geam, femeia simți cum i se strânge sufletul. De câte ori își promisese că nu o să mai plângă? Și totuși, lacrimile i se adunau iar sub pleoape, grele ca neputința.
Se ridică încet și porni spre bucătărie. Pe masă mai era o pungă cu portocale pe care le cumpărase dimineață, spunându-și că măcar mirosul lor o va face să simtă sărbătoarea. Le atinse coaja aspră, apoi se surprinse zâmbind amar. Ce Revelion era ăsta?
Când soneria a sunat, a tresărit. Luduța intră val-vârtej, cu sacoșe, cu fularul aburit de frig, cu obrajii roșii.
— Vai, Nata… — spuse ea încetișor, privindu-i chipul palid. — Hai să stăm un pic, bine?
Au stat la masă, cu ceai fierbinte. Luduța povestea vrute și nevrute — despre copii, despre serviciu, despre nebunia din magazine. Natalia asculta și simțea cum, încet-încet, sufletul i se desprinde din nodul care-l ținea strâns.
— Știi, Andrei e… obosit, — încercă ea să-l apere. — E greu și pentru el.
— Obosit?! — izbucni Luduța. — Bărbatul adevărat nu fuge când e greu. Nu-ți dă în cap că ai părul mai scurt sau că ai pus un pic pe tine. Rămâne lângă tine, că la bine și la rău așa ai jurat!
Natalia lăsă ochii în jos.
— Poate că nu mai pot să-i ofer nimic…
— Taci! — spuse Luduța, punând pumnul pe masă. — Tu ești aceeași fată bună pe care o știu de ani. Doar că ai trecut prin iad, și încă mergi înainte. Asta nu face oricine.
Cuvintele acestea, simple și calde, au pătruns în Natalia ca o lumină. Și pentru prima dată în multe luni, simți în piept nu durere… ci o mică scânteie de curaj.
După ce prietena ei a plecat, lăsând în urmă miros de sarmale și de speranță, Natalia a rămas în fața ferestrei. Afară ningea încet. Orașul se pregătea pentru miezul nopții, oamenii alergau cu sacose, cu artificii, cu planuri.
Iar ea? Ea stătea singură într-o casă unde dragostea se răcise demult.
Dar poate… poate că nu asta era culpabilitatea ei. Poate că venise timpul să se gândească și la ea însăși. La viața ei. La ce merita.
Pe masă era o agendă mică, primită cu ani în urmă de la o colegă. A deschis-o și a scris primele cuvinte pe care le simțise în multe luni ca fiind adevărate:
„În anul ce vine vreau să trăiesc. Pentru mine.”
Și atunci, undeva în adâncul ei, ceva s-a schimbat.
A doua zi dimineață, înainte ca soarele să iasă deasupra blocurilor, Natalia s-a trezit cu o liniște ciudată. Nu mai simțea greutatea din piept. Avea un plan, chiar dacă nu-l putea numi așa.
Cu mișcări lente, dar hotărâte, a început să strângă hainele vechi, medicamentele împrăștiate, ziarele pe care nu le mai citise. A pus totul în ordine. Apoi s-a privit în oglindă și, pentru prima dată, nu s-a mai ferit de propria imagine.
— Asta sunt eu, — șopti. — Și cu asta voi merge înainte.
La prânz, a primit un mesaj de la Andrei.
„Vin mai târziu. Mâncăm ceva?”
Natalia a privit îndelung ecranul telefonului. Apoi, fără să clipească, a tastat:
„Nu. Azi mănânc cu cine merită să fie lângă mine.”
A apăsat pe „trimite”. Și în clipa aceea a simțit cum, după un an și jumătate de teamă, o libertate caldă îi umple fiecare colțișor din suflet.
Ciudat cum uneori cel mai frumos început vine chiar după cel mai dureros sfârșit.
Iar pentru Natalia, anul nou abia începea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.