Primul bubuit în ușă a fost mai mult teatru decât forță. Al doilea a fost nervos. La al treilea, lemnul a cedat.
Am așteptat.
Radu a intrat primul, cu bâta ridicată, convins că vede o bătrână speriată. Comisarul Munteanu a pășit după el, cu arma la vedere, dar cu ochii mai mult pe ceas decât pe mine.
„Unde e copilul?”, a strigat Radu.
M-am ridicat încet.
„Mai încet, Radu. La ora asta se sperie vecinii.”
A râs și a făcut un pas spre mine. A fost ultima greșeală.
În mai puțin de două secunde, arma era în mâna mea, îndreptată fix spre genunchiul lui. Am tras.
Țipătul lui a umplut casa. Bâta a căzut. Munteanu a înghețat.
„Pune arma jos”, a bâiguit el.
„Pune-o tu”, i-am spus. „Știu exact câte gloanțe ai și cine ți le-a plătit.”
Munteanu a lăsat pistolul. Transpira.
„Sună la ambulanță”, i-am spus. „Și apoi sună la București. Spune-le numele meu.”
Când a rostit „Maria Vance”, vocea i s-a stins.
Până la răsărit, curtea era plină. Nu de sirene pentru mine, ci pentru el. Criminaliștii coborau în beciul lui Radu. Covorul a fost găsit. Și mama lui Leo.
Era prea târziu pentru ea. Dar nu pentru copil.
Radu a fost încătușat pe targă, urlând că sunt nebună, că am răpit copilul. Nimeni nu-l mai asculta.
Leo a ieșit din camera de siguranță și s-a lipit de mine.
„E gata?”, a întrebat.
L-am strâns la piept.
„Da, puiule. Acum e gata.”
Câteva luni mai târziu, stăteam cu el pe banca din fața casei. Avea ghiozdan nou, râdea din nou. Instanța mi-a dat custodia. Oamenii din sat mă salutau altfel. Cu respect.
Iar eu m-am întors la andrele.
Dar nu pentru că eram slabă.
Ci pentru că nu mai era nevoie să lupt.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.