Din capătul pieței s-a auzit un glas puternic:
— Oprește-te imediat!
Bărbatul s-a întors nervos. Un domn trecut de cincizeci de ani, îmbrăcat simplu, dar îngrijit, se apropia hotărât. În urma lui veneau doi jandarmi.
— Ce problemă aveți? a mormăit bărbatul la costum.
— Problema este că umiliți un om și distrugeți munca lui, a spus calm bărbatul.
Bătrâna stătea jos, cu genunchii juliți, tremurând. Cineva i-a pus o mână pe umăr.
— Sunteți bine, tanti Maria? a întrebat cineva din piață.
La auzul numelui ei, bărbatul la costum a ridicat sprânceana, dar nu a dat importanță.
— Domnule, a intervenit unul dintre jandarmi, avem martori. Ați împins-o și i-ați distrus marfa.
— Exagerați. Am doar… mi-am exprimat părerea.
Bărbatul simplu s-a apropiat de lada răsturnată, s-a uitat la legumele strivite și apoi la bătrână.
— Știți cine este această femeie?
— O vânzătoare oarecare, a răspuns disprețuitor.
Bărbatul a inspirat adânc.
— Este mama mea.
Piața a amuțit.
Bărbatul la costum a încremenit.
— Cum adică…?
— Exact cum ați auzit. Mama mea. Eu sunt Ion Marinescu.
Numele a produs murmure. Mulți îl cunoșteau. Era proprietarul unei firme mari de construcții din oraș.
— Am plecat din sat acum treizeci de ani, a continuat el. Muncesc mult, câștig bine. I-am spus mamei de nenumărate ori că nu trebuie să mai vină în piață. Dar ea nu vrea să stea degeaba. Spune că munca o ține în viață.
Bărbatul la costum a înghițit în sec.
— Știți ce ați făcut azi? a întrebat Ion, privind drept în ochii lui. Ați distrus nu niște legume. Ați distrus munca unei vieți.
Jandarmii au făcut un pas înainte.
— Veți plăti amenda maximă, a spus unul dintre ei. Și daunele.
— Cât? a întrebat bărbatul, deja palid.
Ion s-a uitat la mama lui.
— Mamă, cât ai pierdut azi?
— Vreo 300 de lei… a șoptit ea.
Ion a clătinat din cap.
— Greșit. Ați pierdut demnitate, respect și liniște. Asta nu se măsoară în lei.
S-a întors spre bărbat.
— Veți plăti 10.000 de lei. Jumătate merg la mama mea. Jumătate la un centru de bătrâni din oraș.
— Dar… nu e legal!
Ion a zâmbit rece.
— Atunci mergem mai departe. Plângere penală. Martori sunt destui.
Bărbatul a cedat.
— Plătesc.
A scos cardul cu mâna tremurândă.
După ce totul s-a terminat, Ion și-a ajutat mama să se ridice.
— Hai acasă, mamă.
Ea l-a privit cu ochii în lacrimi.
— Nu trebuia să vii…
— Ba da. Trebuia să vadă toată lumea că nimeni nu are voie să calce în picioare un om cinstit.
În zilele următoare, povestea s-a răspândit prin tot orașul. Oamenii au început să cumpere și mai mult de la bătrână. Unii îi lăsau bani în plus, alții doar o îmbrățișau.
Iar bărbatul în costum?
La câteva săptămâni, firma la care lucra a fost implicată într-un scandal public. A fost concediat.
Pentru că, mai devreme sau mai târziu, lipsa de omenie se plătește.
Întotdeauna.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate