Fosta mea colegă de liceu, care mă hărțuia constant, m-a invitat la reuniune cerându-mi imperativ să port o uniformă de menajeră pentru „a-mi cunoaște locul”. I-am servit băuturile timp de ore întregi în timp ce ea mă umilea. Apoi, un elicopter regal a aterizat pe gazon. Bodyguarzii mei mi-au smuls șorțul, dezvăluind o rochie din aur lichid și bijuteriile coroanei. „Ți-ai dorit o uniformă”, am zâmbit eu, „dar ai uitat să întrebi cine sunt cu adevărat.”
Capitolul 1: Parfumul de leșie și dorința
La Academia St. Jude, unde aerul mirosea a colonie scumpă, eu eram o anomalie. Mama mea era femeia care spăla cămășile lor de mătase, având mâinile permanent încrețite de leșie. Eu eram fata care purta greutatea sacrificiilor ei în rucsac.
Beatrice Sterling, fiica primarului, și-a făcut o misiune din a-mi aminti locul meu. „Miroși a detergent, Maya”, rânjea ea. După zece ani, a venit invitația la reuniune, cu o notă scrisă de mână: „Maya, sper să vii. Nu-ți face griji pentru taxă. Avem nevoie de cineva care să ne amintească cât de norocoși suntem. Poartă cea mai bună… uniformă a ta.”
„Vrea o uniformă?” m-am gândit eu, zâmbind prădător. „O să-i ofer spectacolul vieții ei.”
Capitolul 2: În bârlogul leului
Am ajuns la Beatrice Garden Resort într-un taxi galben hodorogit. Am coborât, iar aerul a înlemnit. Purtam o uniformă clasică de menajeră: bluză albă cu guler Peter Pan, fustă neagră și un șorț alb, scrobit.
— O, biata de ea, a șoptit o femeie într-o rochie Dior. Se pare că unii oameni nu pot scăpa de rădăcinile lor.
Beatrice mă aștepta lângă fântână, într-o rochie roșie ca sângele. — Maya! Chiar ai luat nota mea în serios! Arăți atât de… autentic. De vreme ce suntem în criză de personal, de ce nu te faci utilă? Invității mei au nevoie de băutură. O să mă asigur că primești un bacșiș generos.
Mi-a împins în mâini o tavă grea de argint. Am privit-o direct în ochi: — O să-i servesc, Beatrice. Dar ai grijă ce ceri — s-ar putea ca serviciul să aibă un preț pe care nu ți-l permiți.
Capitolul 3: Servitudinea umbrelor
Timp de două ore, am fost o fantomă în șorț. Am umplut pahare de Moët și am șters mese de marmură. Eram invizibilă pentru ei. Beatrice a urcat pe scenă pentru discursul principal: — Succesul nu înseamnă doar muncă; înseamnă clasă. Unii dintre noi pășesc în lumina lumii, în timp ce alții… ei bine, alții își găsesc confortul în umbra intrării de serviciu.
Chiar în acel moment, un vuiet ritmic a început să vibreze în aer. În câteva secunde, s-a transformat într-un urlet care a acoperit vocea lui Beatrice. Un elicopter negru mat cu filigran de aur, purtând blazonul regal al Monaco-ului, a aterizat direct pe gazon.
Capitolul 4: Coroana coboară
Patru bărbați în costume impecabile, cu căști în urechi, au coborât. Erau gărzi de corp de elită. Beatrice a încercat să-i oprească: — Scuzați-mă! Acesta este un eveniment privat! Tatăl meu este primarul și…
Șeful securității a dat-o la o parte ca pe o piesă de decor. Gărzile au mers direct spre colțul întunecat unde stătea „menajera” cu o tavă goală. S-au înclinat profund. — Alteța Voastră, zborul către Geneva este gata. Prințul moștenitor vă așteaptă.
Tava de argint mi-a alunecat din mâini, lovind podeaua ca un tunet. — Alteța Voastră? a îngăimat Beatrice. E doar Maya! Mama ei spală cămășile tatălui meu!
M-am uitat la ea și am început să deschei primul nasture al bluzei: — Ai vrut să-mi vezi uniforma, Beatrice. Dar nu m-ai lăsat să-ți arăt ce port pe dedesubt.
Capitolul 5: Metamorfoza de aur
Am lepădat straturile de menajeră. Pe dedesubt purtam o rochie de mătase aurie, creată de Casa Valois din Paris, sclipind sub mii de cristale. Un bodyguard mi-a așezat pe cap o tiară din aur alb și diamante roz rare.
Nu mai eram fata care mirosea a leșie. Eram Prințesa Maya. M-am apropiat de Beatrice, care arăta ca o păpușă de porțelan spartă. — Beatrice, trebuie să-ți mulțumesc. Cele două ore în care ți-am strâns farfuriile m-au lămurit de ce am plecat din acest oraș.
— Maya… cum e posibil? ai întrebat ea tremurând. — Sunt soția Prințului Moștenitor, da. Dar sunt și CEO-ul Solari Holdings. Îți sună cunoscut numele? Compania mea a finalizat achiziția acestui resort azi dimineață la ora 9:00. Deci, tehnic, Beatrice, stai pe pământul meu. Iar bacșișul promis? Păstrează-l. Vei avea nevoie de el pentru plăți compensatorii, pentru că, din acest moment, familia ta nu mai face parte din conducere.
Capitolul 6: Vederea de sus
În elicopter, soțul meu, Prințul Julian, m-a luat de mână. — Ai obținut ce aveai nevoie, Maya? — Nu m-am dus acolo pentru răzbunare, Julian. M-am dus să închid o ușă. Am realizat că scrobeala de pe mâinile mamei mele era mai puternică decât mătasea de pe spatele lor. Adevărata noblețe nu este despre cine te servește, ci despre puterea de a rămâne tu însuți când lumea îți spune că nu ești nimic.
Am privit resortul devenind un punct mic în depărtare. Speram ca Beatrice să ridice șorțul de pe jos. Poate, purtându-l o vreme, va învăța valoarea muncii și greutatea unei inimi smerite. Eu terminasem cu uniformele. Aveam o lume de construit.