Secundele se întindeau la nesfârșit, iar eu vedeam cum Alexandru parcă își pierde brusc echilibrul. Dar nu am plâns și nu m-am retras — în schimb, am tras adânc aer în piept și am râs.
— Aveți o memorie impresionantă pentru fețe! — am spus, aranjând ușor o șuviță invizibilă de păr. — Sper că v-au plăcut crinii? A fost proiectul meu personal numit „Proprietarul secret”. Alexandru credea că mă implic prea mult în gestionarea rețelei mele de buticuri, dar sunt sigură: adevăratul serviciu începe atunci când însăși proprietara știe cum miroase fiecare floare.
Alexandru a înțeles tonul meu și a intervenit cu un zâmbet ușor:
— Vedeți, domnilor, soția mea este perfecționistă. Uneori trebuie literalmente să o conving să lase munca și pur și simplu să fie cu mine la o recepție.
Femeia în roșu și-a pierdut pentru o clipă siguranța, iar investitorii au izbucnit în aplauze.
— Bravo! Asta da abordare în afaceri! — a exclamat unul dintre ei. — Alexandru, dacă soția dumneavoastră este atât de atentă la detalii, sunt sigur că contractul nostru este pe mâini sigure.
Mai târziu, ieșind pe terasa răcoroasă, Alexandru tăcea, privind orașul de noapte.
— Ne-ai salvat, — a spus în cele din urmă încet, fără să mă privească.
Mi-am scos pantofii cu toc înalt, m-am sprijinit obosită de balustradă și am răspuns calm:
— Ți-am salvat afacerea, Alexandru. Dar nu voi mai participa la asta. M-ai plătit pentru un rol. L-am jucat. Dar mâine dimineață voi fi din nou acea fată care își deschide singură micul magazin și știe cum miroase fiecare crin.
El a tăcut, iar această tăcere nu mai apăsa, ci doar confirma că totul fusese spus.
Mi-am pus pantofii, am mers încet spre ușă și m-am oprit o clipă.
— Știi, Alexandru… lucrurile adevărate nu încep cu un microfon și o minciună.
Am ieșit fără să mă întorc. Iar în interior, pentru prima dată după mult timp, nu mai era frică, ci liniște.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.