În zilele următoare, în apartament s-a așternut o liniște rece. Vlad încerca să se comporte normal, dar Andreea nu mai avea răbdare pentru scuze sau promisiuni.
Ea voia schimbări reale.
Într-o seară, Vlad s-a întors acasă cu flori și dulciuri pentru Matei.
— Hai să vorbim, a spus el încet.
Andreea stătea la masa din bucătărie și făcea calcule într-un carnețel.
— Mi-am dat seama că am greșit, a continuat el.
— Nu pentru că n-ai vorbit cu mine înainte să cheltui banii. Asta nu e problema adevărată, a spus ea calm. Problema e că mama ta e mereu pe primul loc.
Vlad a oftat.
— E mama mea. M-a crescut singură.
— Și eu sunt soția ta. Iar Matei e copilul tău.
El a tăcut.
Andreea și-a împins carnețelul spre el.
— De luna viitoare, plătim totul împreună. Rate, utilități, grădiniță, mâncare. Dacă vrei să-i mai dai bani mamei tale, îi dai din ce rămâne după ce familia ta are tot ce-i trebuie.
— Nu pot să-i spun nu.
— Atunci poate că nu mai putem fi o familie.
Câteva zile mai târziu, soacra ei a sunat furioasă, acuzând-o că îl întoarce pe Vlad împotriva propriei mame. Andreea nici măcar nu i-a răspuns.
Seara, Vlad a ascultat mesajul și a rămas tăcut.
— Trebuie să alegi prioritățile, i-a spus Andreea. Nu între mine și mama ta. Între responsabilitate și comoditate.
Dar Vlad nu a făcut-o.
O săptămână mai târziu, Andreea s-a întors de la muncă și a găsit apartamentul ciudat de liniștit. O parte dintre lucrurile lui dispăruseră.
Pe masă era un bilet.
„Îmi pare rău. Stau o vreme la mama.”
Andreea s-a așezat încet pe scaun și, spre surprinderea ei, nu a plâns. Simțea doar o liniște ciudată, ca și cum o greutate uriașă îi fusese luată de pe umeri.
— Mami, unde e tata? a întrebat Matei când a venit de la grădiniță.
— Va sta puțin la bunica.
Copilul a tăcut câteva secunde.
— O să avem bani acum?
Întrebarea i-a rupt inima.
Andreea l-a strâns în brațe.
— Da, iubire. O să fie bine.
Și chiar a fost.
Fără cheltuielile lui Vlad și ale mamei lui, reușea să se descurce. Nu trăiau în lux, dar frigiderul era plin, Matei avea fructe și haine noi, iar Andreea nu mai simțea permanent nodul acela de panică din stomac.
După două luni, Vlad a sunat.
— Vreau să mă întorc, a spus el. Am înțeles că am greșit.
— Și mama ta?
— I-am spus că nu-i mai pot da bani mereu. Că familia mea trebuie să fie pe primul loc.
Andreea a rămas tăcută câteva clipe.
— Dacă te întorci, lucrurile vor fi diferite, Vlad. Nu mai există cheltuieli ascunse și nici sacrificii făcute pe spatele nostru.
— Sunt de acord.
Ea a închis ochii pentru o secundă.
Nu știa dacă el se schimbase cu adevărat. Dar știa ceva mult mai important: că nu îi mai era frică să rămână singură.
Iar asta schimba totul.