Am privit imaginile fără să spunem nimic.
Camera era ascunsă în spatele unui aranjament floral și surprindea perfect tot ce se întâmpla în cameră. Mirela deschidea plicurile unul câte unul, lua bani din cele mai groase și îi îndesa liniștită în poșetă. La un moment dat chiar a râs singură, mulțumită.
Andrei arăta de parcă cineva îi lovise stomacul.
— Nu ne-a furat doar pe noi, am spus încet. A încercat să mă facă să cred că părinții mei au fost zgârciți.
Maxilarul lui s-a încleștat.
— Nu o confruntăm acum. Dacă facem scandal în seara nunții, va începe să plângă și să se victimizeze.
— Atunci ce facem?
M-a privit direct în ochi.
— O lăsăm să creadă că a scăpat. Apoi îi dăm o lecție pe care n-o s-o uite niciodată.
Săptămâna următoare a fost ireală.
Mirela se comporta de parcă nimic nu se întâmplase. Îl suna pe Andrei să-l întrebe dacă am trimis felicitările de mulțumire și chiar a venit într-o zi cu un aranjament floral „salvat” de la nuntă.
Între timp, noi am făcut lista completă a darurilor. Am verificat fiecare plic și am comparat sumele cu ce ne spuseseră invitații că oferiseră.
Când am terminat, Andrei a spus:
— E timpul.
Am invitat întreaga familie la cină. Pe părinții mei, mătușa Lidia, sora lui Andrei, câțiva veri și rude care fuseseră la nuntă.
Mirela a acceptat imediat.
— În sfârșit, vă gândiți să-mi mulțumiți cum trebuie, a spus râzând la telefon.
Am gătit toată ziua. Mirela a venit îmbrăcată elegant, cu o sticlă de vin scump în mână și aerul unei regine care intră la gală.
La masă, a început să povestească tuturor cât de mult ne-a ajutat la organizarea nunții.
— Nunțile arată cine vă iubește cu adevărat, spunea ea zâmbind.
L-am văzut pe tata coborând privirea.
Atunci Andrei s-a ridicat.
— Mamă, eu și Diana ți-am pregătit un cadou special.
Fața ei s-a luminat instantaneu.
— Vai, nu trebuia…
— Ba da, am spus eu zâmbind. Meritai ceva memorabil.
Andrei s-a întors cu o cutie mare, împachetată elegant, și a pus-o în fața ei.
Toată lumea privea curioasă.
Mirela a rupt hârtia rapid și a ridicat capacul.
Înăuntru era un poster înrămat.
În partea de sus scria cu litere mari:
„CĂUTATĂ”
Sub titlu era o captură clară din filmare. Mirela apărea scoțând bani dintr-un plic și băgându-i în poșetă.
Iar dedesubt:
„PENTRU FURT DE LA NUNTA PROPRIULUI FIU”
Pentru o secundă, nimeni n-a respirat.
Apoi Mirela a scos un țipăt ascuțit.
— Cum îndrăzniți?!
Andrei a ridicat telecomanda și a pornit televizorul.
Înregistrarea a început să ruleze în fața tuturor.
Nimeni nu mai avea ce comenta. Imaginile spuneau totul.
— Încercam doar să organizez! a bâiguit ea.
— Și părinților mei de ce le-ai spus că au dat doar 250 de lei? am întrebat-o.
Tata a vorbit înainte să răspundă ea.
— În plic erau 25.000 de lei. Am strâns banii pentru fiica noastră.
Mătușa Lidia a rămas șocată.
— Ai furat de la propriul copil…
Obrajii Mirelei se făcuseră roșii ca focul.
Atunci Andrei a scos un teanc de plicuri.
— Sunt felicitările corectate pentru invitați. În ele explicăm că mai multe plicuri cu bani au fost deschise și furate în timpul nunții.
Mirela a pălit.
— Nu ați face asta…
— Dacă banii sunt returnați în seara asta, plicurile rămân aici.
În cameră s-a lăsat o liniște grea.
Pentru prima dată, Mirela nu mai controla nimic. Nu filmarea o distrusese cel mai tare, ci faptul că toată familia o vedea exact așa cum era.
Cu mâna tremurândă, a completat un cec pentru toată suma furată.
Dar Andrei n-a terminat.
Și-a întins mâna spre ea.
— Cheia de la casa noastră.
— Vorbești serios?
— Ai furat de la noi în noaptea nunții. Nu mai intri în casa noastră fără invitație.
Cu o privire plină de ură și umilință, Mirela a scos cheia și i-a trântit-o în palmă.
— Este ultima dată când vin la masă în casa asta!
A plecat trântind ușa atât de tare încât paharele au vibrat pe masă.
După câteva clipe de liniște, mama s-a uitat la mine cu ochii umezi.
— Ne-ai apărat.
Am simțit cum mi se strânge gâtul.
— Ar fi trebuit să o fac mai devreme.
Tata a dat încet din cap.
— Ai făcut-o când a contat.
Mai târziu, după ce toți au plecat, Andrei m-a îmbrățișat pe la spate.
— Îmi pare rău pentru toate momentele în care ți-am spus să o ignori.
M-am întors spre el și am zâmbit trist.
Mult timp încercasem să câștig aprobarea unei femei care nu știa nici măcar ce înseamnă respectul.
În seara aceea am înțeles că nu aveam nevoie de aprobarea ei.
Aveam deja o familie adevărată. Iar alături de Andrei, începeam să construim una nouă.