Am dat volumul telefonului mai tare și m-am retras instinctiv într-o sală de ședințe goală.
Pe ecran, Radu mergea prin sufragerie cu pași rapizi și agitați.
Mă așteptam să se apropie de Andreea.
Să o sărute.
Să confirme tot ce mă temusem toată noaptea.
Dar nu a făcut asta.
S-a dus direct la canapea și a ridicat perna mare din colț.
De dedesubt a scos un plic gros.
Foarte gros.
L-a deschis și a început să numere bancnotele cu mișcări grăbite.
Atunci Andreea s-a ridicat brusc.
Pe chipul ei nu era pasiune.
Era panică.
— Radu, dacă află soția ta, e sfârșitul, a spus încet.
El a ridicat imediat privirea spre ea.
— Vorbește mai încet.
— Nu mai pot face asta, a continuat ea. În fiecare zi mă simt îngrozitor când mă uit la ea.
Mi s-a strâns stomacul.
Radu și-a trecut mâna prin păr și a început să se plimbe agitat prin cameră.
Nu-l mai văzusem niciodată așa.
Nu părea un bărbat care ascunde o aventură.
Părea un om speriat.
Disperat.
— Mai am nevoie doar de puțin timp, a spus el apăsat. După ce rezolv împrumutul, terminăm tot.
Împrumut?
Am apropiat telefonul de față.
Atunci am observat scrisul de pe plic:
„Credit rapid — rată restantă.”
Am simțit cum îmi amorțesc mâinile.
Andreea l-a privit cu lacrimi în ochi.
— Radu… ai spus că a fost o singură dată.
El n-a răspuns imediat.
Și exact tăcerea aceea m-a speriat mai tare decât orice.
— Cât de rău e? a întrebat ea.
Radu s-a prăbușit pe canapea și și-a acoperit fața cu palmele.
În secunda aceea, omul pe care îl vedeam pe ecran nu mai semăna cu soțul meu sigur pe el.
Părea terminat.
— Am pierdut tot, a șoptit.
Inima îmi bătea atât de tare încât aproape nu mai auzeam.
— Ce înseamnă „tot”? a întrebat Andreea.
A urmat o pauză lungă.
Apoi Radu a spus cu voce spartă:
— M-am băgat în pariuri sportive acum un an. La început câștigam. După aia… am început să pierd. Și am tot luat credite ca să acopăr alte credite.
Am rămas fără aer.
Îmi venea să închid aplicația.
Să arunc telefonul.
Să mă prefac că nu auzisem nimic.
Dar n-am putut.
— Cât? a întrebat Andreea aproape șoptit.
Radu a răspuns atât de încet încât abia am auzit:
— Aproape 180.000 de lei.
Am simțit că mi se înmoaie picioarele.
O sută optzeci de mii.
Și eu nu știusem nimic.
Absolut nimic.
Atunci am înțeles de ce devenise distant. De ce nu mai dormea noaptea. De ce ieșea atât de des „cu colegii”.
Nu avea o amantă.
Avea o viață secretă care ne îngropa pe toți încet.
Andreea s-a apropiat de el.
— Trebuie să-i spui.
Radu a ridicat brusc capul.
— Nu înțelegi. Dacă află, pleacă și ia copiii.
— Și crezi că asta e mai bine? Să continue să trăiască într-o minciună?
El n-a răspuns.
Exact atunci, băiețelul nostru a intrat în sufragerie ținând în brațe ursulețul lui preferat.
— Tati?
Radu a încremenit instant.
Copilul s-a uitat curios la plicul cu bani.
— Ce faci?
N-am să uit niciodată expresia de pe fața lui Radu în momentul acela.
Nu era expresia unui bărbat prins că înșală.
Era expresia unui om care realizase brusc că propria lui minciună ajunsese până în mijlocul familiei lui.
Până la copii.
Am închis telefonul și am rămas nemișcată minute întregi.
Toată noaptea mă pregătisem să descopăr o aventură.
Dar adevărul era aproape mai rău.
Pentru că infidelitatea distruge încrederea.
Însă disperarea ascunsă poate distruge o familie întreagă.
Când am ajuns acasă în seara aceea, Radu era singur în bucătărie.
Stătea la masă, cu privirea pierdută.
Când m-a văzut, a înțeles imediat.
Nu știu cum.
Poate după felul în care îl priveam.
Poate pentru că oamenii care ascund ceva trăiesc permanent cu frica momentului în care adevărul iese la lumină.
— De cât timp? am întrebat încet.
Fața lui s-a golit complet de culoare.
Și înainte să apuce să răspundă… a început să plângă.