Drumul până la cămin a fost lung, iar zilele au trecut fără să mai aflu nimic despre doamna Emilia.
Aproape două luni mai târziu, într-o dimineață rece de iarnă, am găsit în cutia poștală un plic îngălbenit.
Scrisul de pe el era tremurat.
L-am recunoscut imediat.
Era de la doamna Emilia.
Am desfăcut cu grijă scrisoarea.
„Dragă vecine,
Nu vreau să te întristez, dar aici timpul curge altfel.
Mâncarea este bună, asistentele sunt politicoase, însă nimeni nu poate înlocui casa în care ai trăit o viață.
Cel mai greu nu este singurătatea.
Cel mai greu este să aștepți în fiecare zi pașii copilului tău și să înțelegi, seară după seară, că nu va veni.
Robert nu m-a vizitat niciodată.
Mi-a trimis odată o pungă cu fructe prin nepot și mi-a spus la telefon că este foarte ocupat.
Nu-l condamn.
Poate chiar este.
Doar că mi-e dor să-i aud vocea.
Să ai grijă de tine.
Cu drag,
Emilia.”
Am citit scrisoarea de mai multe ori.
Nu puteam să accept că femeia care își sacrificase viața pentru copilul ei ajunsese să-și măsoare zilele după speranța unei vizite care nu mai venea.
În weekend m-am urcat în tren și am mers cele două sute de kilometri până la cămin.
La recepție am întrebat de doamna Emilia.
Asistenta și-a plecat privirea.
— Îmi pare rău… a murit săptămâna trecută.
Am simțit că mi se taie picioarele.
— Familia?
— I-am anunțat imediat.
N-a venit nimeni.
Înainte să plece dintre noi, ne-a rugat doar un singur lucru.
Să-i punem în sicriu o fotografie cu apartamentul în care și-a crescut copilul.
Am mers la cimitirul din sat.
Crucea era simplă.
Fără coroane.
Fără flori.
Doar zăpadă.
Am aprins o lumânare și am rămas câteva minute în liniște.
Când m-am întors acasă, am ridicat instinctiv privirea spre apartamentul ei.
La fereastră se vedeau Robert, Laura și copiii lor râzând la un meci de fotbal.
Viața mergea înainte.
Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Din acea zi, în fiecare an, pe 3 decembrie, aprind o lumânare în fața blocului.
Nu doar pentru doamna Emilia.
Ci pentru ca noi toți să ne amintim că un părinte poate trăi cu puține lucruri.
Dar nu poate trăi fără iubirea propriului copil.