Elena a rămas fără cuvinte.
— Gabriel… nu spune asta.
— Ba da.
Tu mă asculți.
Tu mă aștepți în fiecare zi.
Tu mă întrebi dacă am mâncat.
Celelalte nici măcar nu știu cum mă cheamă.
În acel moment, Radu a ajuns lângă ei.
— Gabriel, toate doamnele te așteaptă.
Băiatul s-a ridicat încet.
A mers până în mijlocul curții, unde cele cinci femei elegante îl priveau zâmbind.
Radu s-a aplecat spre el.
— Ei bine… pe cine alegi?
Gabriel s-a uitat câteva secunde la fiecare dintre ele.
Apoi s-a întors.
A trecut pe lângă toate cele cinci femei.
S-a oprit în fața Elenei.
I-a prins mâna.
Și a spus cu glas tare:
— Eu o aleg pe tanti Elena.
În toată vila s-a făcut liniște.
Una dintre femei a râs scurt.
— Copilul nu înțelege.
Gabriel s-a întors spre ea.
— Ba înțeleg foarte bine.
O mamă nu este cea mai frumoasă.
Nu este cea mai bogată.
Este omul lângă care nu-ți mai este frică.
Nimeni n-a mai spus nimic.
Radu privea scena fără să poată scoate un cuvânt.
Pentru prima dată după moartea soției sale, și-a dat seama că încercase să rezolve cu bani ceva ce avea nevoie doar de iubire.
Elena și-a retras încet mâna.
— Domnule Popescu… eu nu vreau să creez probleme. Dacă este nevoie, plec chiar astăzi.
Radu a clătinat încet din cap.
— Nu.
S-a apropiat de fiul lui.
L-a îmbrățișat.
Poate pentru prima dată după foarte mult timp.
Apoi s-a uitat spre Elena.
— Rămâneți.
Nu pentru că Gabriel v-a ales.
Ci pentru că astăzi mi-am dat seama că sunteți singurul adult din casa asta care a avut grijă de el fără să aștepte nimic în schimb.
Cele cinci femei au plecat în liniște.
În lunile care au urmat, Elena nu a încercat niciodată să înlocuiască amintirea mamei lui Gabriel.
L-a însoțit la teme.
L-a încurajat.
L-a ascultat.
Iar Radu a început, încet, să fie mai prezent în viața fiului său.
Ani mai târziu, la absolvirea liceului, Gabriel a urcat pe scenă și, înainte să-și primească diploma, a coborât în sală.
A îmbrățișat-o pe Elena.
Și i-a șoptit la ureche:
— Ți-am spus atunci că te aleg pe tine.
Și te-aș alege din nou de o mie de ori.
Elena a izbucnit în lacrimi.
Pentru că în ziua aceea a înțeles că uneori o familie nu se naște din sânge.
Ci din oamenii care aleg să rămână unul lângă altul.