La secție, unul dintre agenți i-a lăsat rucsacul pe birou.
— Hai să vedem ce ascunde marele infractor.
Alt polițist a râs.
— Poate găsim cheia de la BMW.
Bărbatul îi privea liniștit.
— În portofel aveți cartea mea de identitate și actele mașinii.
Ofițerul de serviciu a făcut un gest plictisit.
— Verifică și terminăm odată.
Agentul a deschis rucsacul.
A scos portofelul.
L-a deschis.
După câteva secunde, zâmbetul i-a dispărut.
— Șefu’…
Ofițerul nici măcar nu s-a uitat.
— Ce mai e?
— Cred că ar trebui să vedeți asta.
A întins legitimația.
Ofițerul a luat-o fără interes.
După două secunde a rămas nemișcat.
— Domnule…
În încăpere se făcuse liniște.
Bărbatul îi privea calm.
— Acum poate îmi spuneți și mie de ce am fost încătușat.
Ofițerul a înghițit în sec.
— Domnule judecător… noi… a fost o confuzie.
— Nu.
Vocea lui era calmă.
— O confuzie este atunci când greșești un număr de apartament.
Aici a fost altceva.
M-ați judecat înainte să mă întrebați cine sunt.
Ați tras concluzii după haine, după accent și după felul în care arătam.
Unul dintre agenții tineri și-a plecat privirea.
— Ne pare rău.
Judecătorul Rareș Stoenescu a dat încet din cap.
— Nu pentru mine trebuie să vă pară rău.
Eu mă pot apăra.
Gândiți-vă la omul simplu care nu are funcția mea, nu cunoaște legea și nu știe cui să ceară ajutor.
Acela pleacă acasă cu umilința.
Nu cu dreptatea.
Ofițerul a făcut imediat semn să-i fie scoase cătușele.
Mâinile agentului tremurau.
Judecătorul și-a frecat ușor încheieturile.
— Voi depune o sesizare.
Nu pentru că vreau să vă pedepsesc.
Ci pentru că vreau ca data viitoare să verificați faptele înainte să judecați oamenii.
S-a întors spre ușă.
Apoi s-a oprit.
— Uniforma nu oferă dreptul de a umili pe nimeni.
Oferă obligația de a proteja.
A ieșit fără să privească înapoi.
În birou nu mai vorbea nimeni.
Agentul care făcuse glumele în parcare privea în gol.
Înțelegea, poate pentru prima dată, că un singur minut de aroganță poate distruge încrederea pe care oamenii o au într-o instituție.
Judecătorul a urcat în BMW-ul lui și a plecat liniștit.
Nu se bucura că îi speriase.
Îl întrista faptul că, în aceeași zi, un alt om, fără funcția lui și fără posibilitatea de a se apăra, ar fi putut trece prin aceeași experiență.
Și poate nimeni n-ar fi aflat vreodată.