CONTINUAREA – Bianca a privit câteva clipe cutia neagră fără să spună nimic.
Invitații zâmbeau, convinși că este încă un cadou trimis în ultimul moment.
Radu a întins mâna.
— Las-o pentru după ceremonie.
Bianca și-a retras instinctiv mâna.
— Scrie că trebuie deschisă acum.
A rupt sigiliul plicului.
Primul document care i-a căzut în palmă era o copie legalizată a unui certificat de căsătorie.
A zâmbit nedumerită.
Apoi și-a dat seama ce citește.
La rubrica „Soț” apărea numele lui Radu.
La rubrica „Soție” era trecut un alt nume.
Cristina Mureșan.
Data căsătoriei era de opt ani.
Bianca a ridicat încet privirea spre bărbatul de lângă ea.
— Ce înseamnă asta?
Radu a încercat să râdă.
— Este o prostie. Cineva încearcă să ne strice nunta.
Bianca a întors pagina.
În plic se afla și un certificat constatator emis recent, care arăta că nu exista nicio hotărâre definitivă de divorț înregistrată între cei doi.
Fața ei s-a albit.
— Radu…
Spune-mi că documentele astea sunt false.
El nu a răspuns.
Mama s-a apropiat grăbită.
— Bianca, nu acum. Oricine poate falsifica niște hârtii.
Dar mireasa deja desfăcea următorul dosar.
Înăuntru se aflau fotografii recente.
Radu.
Aceeași femeie.
Și un băiețel.
Pe spatele uneia dintre fotografii era trecută data cu doar două luni înainte.
Bianca simțea că îi fuge pământul de sub picioare.
— Cine sunt oamenii aceștia?
Radu și-a trecut mâna peste frunte.
— Pot să explic.
— Nu te-am întrebat dacă poți explica.
Te-am întrebat cine sunt.
Liniștea lui a spus totul.
Invitații începuseră deja să șușotească.
Preotul a făcut un pas înapoi, privind când spre miri, când spre documente.
— În aceste condiții, ceremonia nu poate continua până când situația este clarificată, a spus el calm.
Mama a încercat să ia plicul din mâna Biancăi.
— Destul! Nu de față cu toată lumea!
Bianca și-a retras mâna.
— Nu.
Vreau adevărul.
Radu și-a coborât privirea.
— Da… am fost căsătorit.
— Ai fost?
sau încă ești?
Nu a venit niciun răspuns.
În clipa aceea, Bianca și-a scos verigheta din buzunarul interior al buchetului și a așezat-o pe Biblia de pe altar.
— Ceremonia s-a încheiat înainte să înceapă.
Fără să mai privească înapoi, a coborât treptele altarului.
Mama a alergat după ea.
— Bianca!
Fata s-a oprit doar o clipă.
— Toată viața mi-ai spus că Andreea era prea naivă și că tu vezi oamenii așa cum sunt.
Se pare că nici tu nu l-ai văzut pe omul pe care l-ai adus în familia noastră.
În biserică nu mai vorbea aproape nimeni.
Radu rămăsese singur în fața altarului.
În aceeași după-amiază, Bianca a mers împreună cu un avocat pentru a verifica toate documentele primite.
Din păcate pentru Radu, erau autentice.
Căsătoria lui cu Cristina nu fusese niciodată desfăcută printr-o hotărâre definitivă.
În zilele următoare, ceilalți asociați ai companiei au cerut o verificare internă după ce Andreea le-a pus la dispoziție și documentele privind tranzacțiile suspecte și actele pe care apăreau semnături falsificate.
Expertiza grafoscopică a confirmat că semnătura Andreei fusese contrafăcută.
Transferul părților sociale a fost contestat în instanță.
Iar Radu a rămas fără funcția pe care o obținuse folosindu-se de minciuni.
Două săptămâni mai târziu, tatăl Andreei a venit la ușa apartamentului ei.
Părea îmbătrânit cu ani buni.
A rămas câteva clipe fără să spună nimic.
— Am greșit.
Andreea l-a privit în liniște.
— Nu atunci când m-ați dat afară din familie.
Ați greșit în ziua în care ați ales să aveți încredere într-un străin și să nu vă ascultați propria fiică.
Tatăl a închis ochii.
Nu avea niciun argument.
— Îmi pare rău.
— Sper să fie adevărat.
Dar unele iertări nu șterg ceea ce s-a întâmplat.
După plecarea lui, Andreea s-a apropiat de fereastră.
Orașul își urma cursul firesc, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Telefonul a vibrat.
Era un mesaj de la Bianca.
„Nu știu dacă mă vei putea ierta vreodată. Dar îți mulțumesc că mi-ai spus adevărul înainte să fie prea târziu.”
Andreea a citit mesajul de două ori.
Nu a răspuns imediat.
A închis telefonul și a zâmbit pentru prima dată după foarte mult timp.
Nu pentru că se răzbunase.
Ci pentru că, în cele din urmă, adevărul făcuse ceea ce ea nu mai încercase de mult să facă.
Îi obligase pe toți să deschidă ochii.