Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am clătinat din cap și mi-am tras telefonul mai aproape.
— Nu am să mint pentru tine, Dragoș. Dacă mă sună, le voi spune adevărul: că te cunosc, că ești ginerele meu și că nu mi-am dat acordul să-mi folosești datele.
— Doamnă Aglaia, nu înțelegeți că vreau doar să evit niște discuții inutile? Dacă le spuneți că nu știți nimic, o să mă caute direct pe mine.
— Tocmai asta trebuie să facă. Eu nu am luat creditul și nu am nicio legătură cu banii pe care i-ai împrumutat.
— Dar nu v-am cerut să plătiți nimic!
— Nici nu aș fi plătit. Nu sunt garantul tău și nu am semnat niciun document. Dar asta nu înseamnă că trebuie să accept să fiu trecută în actele tale fără să știu.
Dragoș s-a așezat pe scaun și a început să explice că împrumutul fusese făcut pentru niște cumpărături și cheltuieli de sărbători. La început crezuse că va putea achita ratele fără probleme, dar cheltuielile se adunaseră și rămăsese în urmă cu plățile.
— Am avut nevoie de bani înainte de Crăciun. Am cumpărat mai multe lucruri și am vrut să pregătesc totul din timp. Nu am crezut că o să ajung să întârzii cu ratele.
— Și pentru asta ai considerat că poți să-mi folosești numărul și adresa?
— Știam că sunteți acasă și că vă găsesc ușor. Nu am vrut să trec numărul soției mele, pentru că nu voiam să afle de credit.
— Deci ai preferat să mă implici pe mine, ca să ascunzi problema de soția ta?
— Nu v-am implicat în nimic important. Sunteți doar persoană de contact. Nu aveți nicio obligație financiară.
— Poate că nu am o obligație financiară, dar am dreptul să decid cine îmi folosește datele personale. Nu vreau să mai primesc telefoane pentru datoriile tale.
Dragoș a început să-mi explice că urma să achite restanțele și că, după aceea, nu avea să mă mai caute nimeni. Mi-a spus că mai avea nevoie de puțin timp și că nu era cazul să facem o problemă de familie dintr-o situație care putea fi rezolvată.
— Nu poți să-mi ceri să aștept până când îți rezolvi tu problemele. Vreau să-mi fie eliminate datele din documentele în care apar ca persoană de contact.
— O să vorbesc eu cu firma.
— Ai spus și că o să rezolvi, dar până acum nu ai făcut nimic. Vreau să clarific personal situația.
Am luat telefonul și am sunat la numărul de la care primisem apelul. Am explicat că sunt persoana ale cărei date de contact fuseseră introduse în documentele unui credit fără acordul meu. Am precizat că nu eram titulara împrumutului, nu semnasem în calitate de garant și nu îmi asumam nicio obligație de plată.
Am cerut să mi se explice în ce document apăreau datele mele și cum puteau fi corectate. Persoana cu care am vorbit mi-a confirmat că eram înregistrată doar ca persoană de contact și că titularul creditului era Dragoș.
— Vreau să solicit eliminarea numărului meu de telefon și a adresei mele din evidențele folosite pentru contactarea debitorului. Nu am autorizat folosirea acestor date și nu doresc să mai fiu contactată în legătură cu împrumutul.
Mi s-a explicat că solicitarea urma să fie înregistrată și că datele puteau fi verificate în evidențele dosarului. Am cerut să primesc confirmarea demersului și am încheiat convorbirea după ce mi-am notat informațiile necesare.
Dragoș mă privea fără să spună nimic.
— Acum ești mulțumit? l-am întrebat. Nu mai trebuie să mint pentru tine.
— Nu era nevoie să faceți atâtea demersuri. Puteam să vorbesc eu.
— Ai avut timp să vorbești și nu ai făcut-o. În schimb, ai venit să-mi ceri să spun că nu te cunosc.
Am făcut o pauză, apoi l-am întrebat din nou dacă fiica mea știa despre împrumut.
— Nu. Și aș prefera să rămână așa până rezolv restanțele.
— Nu mai pot să păstrez secretul acesta în locul tău. Este soția ta și are dreptul să știe ce se întâmplă în familia ei.
— Vă rog să nu-i spuneți acum. Vine Crăciunul, avem destule pregătiri și nu vreau să ne certăm.
— Tocmai pentru că vine Crăciunul ar trebui să nu mai ascunzi problemele. Nu eu am făcut creditul și nu eu am întârziat cu ratele.
Dragoș a plecat supărat. Mi-a spus că va discuta cu firma și că nu era nevoie să mă implic mai departe. Nu i-am promis nimic.
În seara aceea am sunat-o pe fiica mea și am rugat-o să vină să vorbim. Nu voiam să afle întâmplător sau să primească o versiune schimbată a celor întâmplate. Când a ajuns, i-am povestit despre telefonul primit, despre datele mele din documentele creditului și despre discuția cu Dragoș.
A rămas surprinsă când a aflat că soțul ei contractase un împrumut pentru cumpărături și cheltuieli de Crăciun, că acumulase restanțe și că încercase să ascundă totul de ea.
— Eu nu am știut nimic, mamă. Nu mi-a spus că a făcut un credit.
— Nici eu nu am știut. Am aflat abia când m-a sunat firma de recuperare a creanțelor.
— Și de ce te-a trecut pe tine?
— Pentru că știa că sunt acasă și că răspund la telefon. A vrut să poată fi contactat prin mine, fără să te implice pe tine.
Fiica mea a rămas câteva clipe tăcută. Nu i-am cerut să se certe cu soțul ei și nici nu am încercat să-i spun ce decizie să ia. I-am explicat doar că nu puteam să accept ca numele și datele mele să fie folosite fără acordul meu.
În zilele următoare, Dragoș a fost nevoit să discute direct cu creditorul despre restanțe și să stabilească modul în care urma să le achite. Nu i-am dat bani și nici nu am acceptat să garantez pentru împrumut. Situația lui financiară trebuia rezolvată de el.
Am primit confirmarea că solicitarea mea privind datele de contact fusese înregistrată, iar numărul și adresa urmau să fie eliminate din evidențele folosite pentru contactarea lui. Am verificat din nou că nu figuram ca titular sau garant și am păstrat documentele referitoare la solicitarea mea.
După ce a aflat ce făcuse soțul ei, fiica mea a început să-l întrebe despre celelalte cheltuieli și despre ratele pe care nu le plătise. Dragoș nu mai putea ascunde împrumutul în spatele unei simple formalități și nici nu mai putea pretinde că totul era în regulă.
Relația dintre mine și ginerele meu s-a răcit. Nu a mai venit la mine cu aceeași lejeritate ca înainte și, atunci când ne întâlneam, discuțiile erau mai scurte. Știam că era nemulțumit pentru că nu îi păstrasem secretul, dar nu consideram că făcusem ceva greșit.
La început mă supărase faptul că îmi folosise datele fără să mă întrebe. Apoi mă deranjase și mai mult că îmi ceruse să mint pentru a-l ajuta să ascundă datoria de propria soție. Nu îi cerusem să-mi explice toate cheltuielile și nici nu mă oferisem să-i administrez banii. Îi cerusem doar să nu mă implice în problemele lui fără acordul meu.
De atunci, am devenit mult mai atentă la documentele și informațiile personale pe care le ofer chiar și celor apropiați. Faptul că cineva face parte din familie nu îi dă dreptul să folosească numele, adresa sau numărul meu de telefon după bunul plac.
Dragoș rămăsese cu împrumutul și cu obligația de a-și achita restanțele. Eu îmi păstrasem banii, datele personale și dreptul de a hotărî ce responsabilități accept. Iar încrederea pe care o avusesem în ginerele meu nu mai era aceeași.