CeZiceLumea.ro

De fiecare dată când soacra mea venea în vizită, Monica, tupeista soacră, ne acapara dormitorul, dădea la o parte lucrurile mele și aprindea lumânările ei

Eram într-o zi în care totul părea că se destramă. Nu mai știam cine sunt, unde mă duc, de ce mă trezesc dimineața. Mă aflam

Ana s-a uitat la ferestrele apartamentului ei. Lumina ardea, Adrian o aștepta cu cina. Dar știa: nu poate să se întoarcă. Nu astăzi. Poate niciodată.

Trecuseră trei ani. Trei ani de tăcere, de durere surdă, de nopți în care Andrei Popa — fost antreprenor de succes, mereu în costume impecabile,

Nepoata mea nu mă sună niciodată singură. Când vocea ei micuță a șoptit că mama ei „se preface că nu-i este frică”, am știut că

Pe Andrei îl știam de ani de zile, dar dacă mă întreba cineva ceva despre el, nu prea aveam ce să spun. Era un om