Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Anul acesta se sarbatoreste pe 25 mai. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu “Hristos S-a inaltat!” si “Adevarat S-a inaltat!”.
Traditii si obiceiuri de Inaltarea Domnului.
– se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Iisus Hristos si-a pus cand s-a inaltat
– cine moare de Ispas ajunge in cer
– se bat vitele cu leustean, pentru a se ingrasa
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, dupa care se rosteste urmatoarea formula: “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!“
– de Ispas nu se dau foc si sare din casa, pentru ca oamenii vor avea inima rea in casa ca focul; sarea nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana
– cine seamana dupa Ispas, nu va avea niciun fel de rod
Ce se imparte de Inaltarea Domnului.
– de Inaltarea Domnului, femeile impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor. Se spune ca astfel cei din lumea cealalta ii protejeaza pe cei vii de cele rele si le aduc in casa bunastare.
– se mai imparte laptele dulce fiert cu pasat, impreuna cu un buchet de maturi adunate de pe camp, pentru sporul casei.
– avand in vedere ca Inaltarea Domnului este considerata o sarbatoare la fel de mare ca aceea a Invierii, credinciosii inrosesc oua si petrec ca la Pasti
Inaltarea: Datina leusteanului pastreaza sporul banilor
Mai ales in mediul rural, se mai practica ritualul leusteanului. Aceasta datina ii apara pe gospodari si animalele lor de tractiune de efectele vrajilor si de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legatura de leustean (asemanatoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei si fiecare animal in parte, urandu-le sa fie aparate de orice rau. Se spune ca de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. In gospodaria respectiva a fost alungata boala, paguba si s-a pastrat sporul laptelui si al banilor.