La 81 de ani, medicul Valeria Niculescu străbate zilnic 50 de km și se dedică comunității. Femeia nu cedează și continuă să lucreze.
În fiecare dimineață, cu o dedicare impresionantă și o energie demnă de invidiat, Valeria Niculescu, în vârstă de 81 de ani, face naveta pe o distanță de 50 de kilometri între Botoșani și Mihăileni. Aici, ea este singurul medic de familie activ pentru o comunitate alcătuită din câteva mii de persoane. Deși ar fi trebuit să se bucure de pensie de acum 16 ani, ea își sacrifică timpul și eforturile pentru a nu-i lăsa pe pensionarii din comună fără asistență medicală.
Valeria Niculescu, cinci decenii în halate albe
Cu inima plină de empatie și dorința de a-i ajuta pe cei din comunitatea ei, Valeria Niculescu a preluat acest rol de medic de familie acum 14 ani, când fostul medic din comună a devenit primar și nu mai era disponibil pentru activitatea medicală. Din acel moment, doamna Valeria a devenit stânca pe care sătenii se pot sprijini atunci când se confruntă cu mai multe probleme de sănătate.
Pacienții i se adresează cu drag și îi spun “doamna Valeria”. Localnicii o admiră și o apreciază. Doamna Valeria regretă profund faptul că tinerii fug de medicina de familie, o meserie pe care o consideră “onorabilă și frumoasă”.
Se pare că avertismentul că în zeci ani țara va rămâne fără medici de familie este din ce în ce mai aproape de a deveni realitate. Cu jumătate dintre medicii de familie având peste 61 de ani, iar cei sub 35 de ani reprezentând doar 2,2% din totalul medicilor din țară, satele și comunele rurale se confruntă cu o criză majoră a serviciilor medicale.
Medicul se dedică semenilor
Valeria Niculescu, cu determinarea și pasiunea ei neclintită pentru ajutorarea semenilor, reprezintă un exemplu impresionant pentru întreaga țară. Cu toate că această criză afectează comunitățile de la periferia instituțiilor centrale, doamna Valeria continuă să-și înceapă fiecare zi devreme dimineața, pregătită să meargă la serviciu, fără să se fi gândit vreodată că la această vârstă va presta în continuare o meserie căreia i-a dedicat 50 de ani din viața ei.
„Eram singurul medic pensionar disponibil și vă spun, știam unde e Mihăileniul, știam că îmi va fi atât de greu, dar m-a convins fiindcă mi-a spus că altfel trebuia să închidă definitiv cabinetul și nu mai era niciun alt doctor în zonă.
Cum să las așa? Nu am crezut niciodată că am să mă obișnuiesc, mi se părea cumplit gândul să mă trezesc dimineața să iau autobuzul, mai ales că nu am mașină, și să merg atâta drum. Dar astăzi m-am obișnuit”, a povestit femeia, în cadrul unui interviu, pentru libertatea.
Îndemnul medicului octogenar
Amintindu-și de începuturile sale în medicină, după absolvirea Facultății de Pediatrie din București, când a fost repartizată în comuna Unțeni din județul Botoșani, doamna Valeria își amintește cu amărăciune momentul în care a primit apelul de la primarul din Mihăileni, care îi cerea să renunțe la pensie și să vină în ajutorul comunității sale. Ea a acceptat provocarea, știind că nu ar fi putut să lase comunitatea fără servicii medicale, deoarece nimeni altcineva nu era disponibil.
Fără o mașină personală și cu autobuzul ca mijloc de transport, Valeria Niculescu a învățat să se obișnuiască cu distanța și drumul lung pe care îl parcurge în fiecare zi. Pe lângă misiunea ei de a oferi asistență medicală vitală, acest ritual zilnic i-a adus și o modalitate de a socializa și de a avea o rutină activă în viața sa. Singură în Botoșani, cu soțul dispărut și fiul său căsătorit la Sibiu, doamna Valeria nu se lasă învinsă de singurătate și se bucură de faptul că își poate dedica timpul și cunoștințele medicale celor care au nevoie de ele.
Valeria Niculescu este cu siguranță un exemplu de admirat pentru întreaga societate. Într-o vreme în care mulți tineri fug de meseria de medic de familie, ea rămâne un far de speranță și un model de devotament și pasiune pentru cei care încă cred în noblețea acestei profesii. Sperăm că povestea ei va inspira și viitoare generații să urmeze acest drum și să dăruiască îngrijire și compasiune comunităților rurale care au atât de multă nevoie de ea.
„Aici, în Botoșani, sunt singură, am un băiat căsătorit care e la Sibiu, soțul nu mai e de mulți ani. Aveam și timp – ce să fac, să stau să mă uit la telenovele? Să știți că nu prea îmi plac”, a mai spus femeia.