In showbizul autohton exista persoane publice care tanjesc dupa celebritate si altele care nu-si doresc sa depaseasca granita micului ecran. Printre cei din urma se numara si Ernest Takacs care, desi a debutat in televiziune acum 16 ani, si-a expus viata personala extrem de rar.
„In cautarea adevarului” este unul dintre cele mai urmarite show-uri si tocmai ce a inceput un nou sezon. Care este cheia succesului tinand cont ca este un format cu intamplari si personaje fictive?
Tocmai faptul ca intamplarile nu sunt fictive. Fiind o emisiune TV nu ai cum sa o faci fara un scenariu, dar toate intamplarile prezentate, intr-o masura mai mica sau mai mare, se regasesc in viata reala, sunt probleme sau situatii cu care oamenii se confrunta, ei se regasesc in povestile respective.
Tu ai si diploma de detectiv. Te-ai gandit sa-ti deschizi o firma de detectivi?
Initial de la aceasta idee am pornit. Mi-am dorit cand faceam „Ochii din umbra” sa stiu exact „cu ce se mananca” meseria asta. Mi-a prins bine experienta asta, e un domeniu interesant, mi-ar placea sa activez in acest domeniu, dar este imposibil. As putea sa incerc sa coordonez o echipa de neobservat, ceea ce pentru mine e imposibil. As puea incerca sa coordonez o echipa de detectivi, dar daca nu esti pe teren, nu ai parte de adrenalina, nu mai are niciun farmec.
Ce te vezi facand dupa televiziune?
Am mai multe variante cu care sa cochetez in caz de „retragere”. Ma gandesc sa raman in tara sa fac ceva complet diferit, sa lucrez cu copiii. Mi-ar placea sa am genul de activitate care implica copii din diverse medii, sa ii ajut sa isi depaseasca anumite temeri, sa ii invat sa vorbeasca in public, sa le incurajez activitatea. Eu m-am trezit aruncat in fata camerei si am fost nevoit sa imi depasesc anumite temeri si angoase. La noi nu se pune accentul pe dezvoltare personala, scoala este depasita prin metodele sale. Interactionand cu copiii am observat ca ma relaxeaza sa stau cu ei si, de asemenea, ca ei ma accepta usor. Ca proiectie de viitor mi-ar placea sa lucrez in domeniul turismului. Altii ne promoveaza tara, noi nu prea ne implicam desi avem resurse unice in Europa. O alta idee e sa plec din tara, sa fiu un oarecare, undeva, ducand o viata mai modesta, dar mai linistia, intr-un loc cald unde oamenii sunt mai relaxati.
Ce zice sotia ta despre reality show-urile pe care le filmezi? Cat ti-a luat sa o convingi ca nu te pun in niciun fel de pericol?
Suntem impreuna de multi ani, de 15 ani, si am trecut prin situatii urate, in care diversi indivizi fie din frustrare sau interactiunea cu diverse licori bahice, credeau ca e amuzant sa te iei de Ernest pentru ca nu e cu bodyguarzii dupa el. Aceste episoade sunt din ce in ce mai rare, dar sotia mea a inteles ca fac parte din viata mea. Nu sunt genul de om care, daca e oprit pe strada, sa intoarca spatele. Din fericire, sotia mea este intelegatoare la acest capitol.
Toate aceste emisiuni te-au facut sa fii un parinte mai precaut si sa ai in minte toate scenariile posibile si imposibile sau esti genul de parinte relaxat?
M-au ajutat foarte mult, pentru ca e greu sa crezi ca ceva urat ti s-ar putea intampla. Inteleg mai bine natura umana, m-au ajutat sa invat cum sa gestionez un esec. Nu sa devin precaut pana la paranoia, dar, empatizand cu cei implicati in diverse situatii, am avut anumite trairi. M-au ajutat pe mine ca om. Avem tendinta sa ne raportam la semenii nostri pentru a sti daca relatii noastre sunt normale.
Cum esti in rolul de tata?
Sunt un tata un pic sever, pentru ca in viata sunt si bune si rele si ar fi o greseala sa nu iti pregatesti copilul pentru cee ace inseamna viata. Vor fi dezamagiri si esecuri si refuzuri si nu este bine sa il cresti intr-o lume idilica. Incerc sa mentin un echilibru, suna simplu, dar este greu. Sunt momente in care sunt empatic, cald, las de la mine, il incurajez. Dar sunt si momente in care impun o limita. „Dansul” asta nu iese tot timpul, dar incerc pe cat posibil sa nu fiu doar dur sau doar bland. E dificil sa fii parinte, nu inveti asta. Depinde mult de copil. Alex este un copil cu multa personalitate, este incapatanat. Cel mai bine este sa iti cunosti copilul, sa-l sustii, mai ales emotional, si sa-l incurajezi sa-si gaseasca drumul in viata, care sa-l faca fericit.