Echinocțiul de primăvară este acel moment unic în an în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând de la emisfera sudică a sferei cerești în cea boreală. Este o etapă a ciclului astronomic care marchează începutul primăverii în emisfera nordică, iar pentru latitudinile noastre aduce cu sine o egalitate efemeră între zi și noapte.
În cadrul acestui moment, durata zilei și a nopții devine egală, indiferent de latitudinea geografică. Această armonie efemeră este ca un dans al luminii și întunericului, simbolizând echilibrul între opuse, dar și promisiunea renovării și a regenerării în natură.
La latitudinile medii ale României, acest eveniment astronomic se traduce prin Soarele care răsare exact la punctul cardinal est și apune la punctul cardinal vest. În plus, înălțimea Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii atinge valoarea medie de 45 de grade.
Odată cu trecerea echinocțiului, începe perioada în care durata zilei va fi în continuă creștere, în timp ce cea a nopții va scădea progresiv. Acest fenomen va culmina cu solstițiul de vară, care va avea loc pe 21 iunie, marcând cel mai lung timp de lumină din an.
Este important de menționat că în emisfera sudică a Pământului, echinocțiul de primăvară semnifică începutul toamnei astronomice. Astfel, această simetrie astronomică ne amintește de frumusețea și diversitatea lumii noastre, în care opusele se întâlnesc și se completează reciproc.
De-a lungul istoriei, omenirea a sărbătorit venirea primăverii prin diverse rituri și obiceiuri menite să alunge iarna și să aducă înălțarea spiritului primăverii. Experții în etnografie și folclor subliniază că în vremuri străvechi, oamenii aprindeau focuri cu scopul de a „arde” iarna și a renaște prin căldură, simbolizând astfel renașterea naturii. Acest obicei ancestral a fost integrat în tradițiile creștine românești sub forma cunoscută ca Focurile Sfinților.
Aceste ceremonii de foc, menite să simbolizeze curățarea și regenerarea, sunt încă păstrate în multe comunități și regiuni, cu diverse adaptații și interpretări locale. Ele se desfășoară adesea în ajunul echinocțiului de primăvară sau în zilele apropiate de această dată și implică adunarea comunității în jurul unui foc mare, în jurul căruia se cântă, se dansează și se întrețin legăturile sociale.
În cadrul tradițiilor creștine, aceste focuri sunt adesea asociate cu venerarea sfinților sau cu sărbătorirea anumitor momente din calendarul bisericesc. Astfel, Focurile Sfinților devin un prilej de celebrare a credinței și de comuniune spirituală în comunitățile creștine.
Mai mult decât un simplu act ritualic, aprinderea focurilor de echinocțiu de primăvară are o semnificație profundă, reprezentând trecerea de la întuneric la lumină, de la rece la căldură, și subliniind ciclul perpetuu al naturii și al vieții.
Așadar, echinocțiul de primăvară este un moment special, plin de semnificație și simbolism. În mijlocul ciclului etern al naturii, acest eveniment ne invită să celebrăm echilibrul și regenerarea, să ne bucurăm de lumina crescândă și să ne deschidem inimile către promisiunile unei noi începuturi în viață și în natură.
Așa cum îi spune și numele, Echinocțiul de primăvară marchează renașterea. Este punctul în care primăvara își intră în dreptul și totul revine la viață. Tot acum, se spune că începe și anul agrar, momentul în care gospodarii pot trece la muncile de primăvară.
În unele zone, pentru a avea culturi bogate, copiii băteau cu bețe în pământ pentru a alunga vremea rea și frigul. În alte zone, se împodobeau cu flori crengile copacilor, apoi se pleca la colindat din casă în casă.
Pentru a alunga iarna și pentru a primi cu brațele deschise primăvara, gospodarii aprindeau focul pe dealuri. Se spune că în ziua Echinocțiului de primăvară nu este deloc bine să te cerți, dacă vrei să ai armonie și pace tot sezonul.
Este foarte important ca în această zi să ai mare grijă de plante. Dacă le faci rău, mai ales voit, se spune că tot răul cauzat lor se va întoarce împotriva ta. Tocmai de aceea, acum este momentul să fii mai protectiv ca niciodată cu plantele tale.
Echinocțiul de primăvară ar trebui să reprezinte pentru toată lumea o perioadă de pace și armonie. Nu doar natura trece prin schimbări radicale, ci și oamenii. Cu toții vor începe să se bucure mult mai mult de soare, de vreme bună și de energia primăverii.
În acest an, echinocțiul de primăvară pică miercuri, pe 20 martie, și este data la care se spune că „ziua este egală cu noaptea”, adică orele de lumină sunt egale cu cele de întuneric. Echinocţiul reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu Ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocţiului, se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Astfel, există două fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă. Denumirea populară a fenomenului astronomic este „Târ Înainte”, respectiv „Târ Înapoi” (potrivit volumului „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român”, de Ion Ghinoiu, 2000). Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”. Durata zilei (luminată de soare) va continua să crească, iar cea a nopţii să scadă, până la data de 21 iunie, când se va încheia primăvara astronomică, odată cu solstiţiul de vară. În perioada echinocţiului de primăvară, totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile profunde ale primăverii. Astrologii susţin că momentul când ziua devine egală cu noaptea (la echinocţiul de primăvară) simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane.