In Bacau exista un preot al carui har de a lucra cu oamenii este chiar Dumnezeiesc. Este vorba despre preotul Gabriel Radu Ichim care slujeste la Biserica Acoperamantul Maicii Domnului din Bacau, si intr-un lacas al surzilor, pe care l-a ridicat din propriul buzunar in proportie de 65%, iar pentru a acoperi restul cheltuielilor a facut un imprumut la banca.
In vremuri in care crestinii se plang ca preotii le cer taxe prea mari, parintele Ichim isi cheltuie banii pentru a ingropa mortii abandonati din morga spitalului din Bacau, acestia fiind oameni ai strazii pe care nu ii recunoaste nimeni, sau pur si simplu cadavre care raman in morga din cauza saraciei familiilor.
Cu ajutorul Serviciul de Medicina Legala din Bacau, parohul a preluat mortii, le-a cumparat haine, sicrie si toate cele trebuincioase pentru o inmormantare crestineasca, totul din „datorie crestineasca”, spune el.
Numai anul trecut preotul Gabriel Radu Ichim a ingropat din propriul buzunar, zece persoane, iar in 2016, pana astazi, alti cinci morti.
Cu banii familiei, a construit un lacas de cult, a proiectat un azil si o scoala speciala pentru cei cu deficiente de auz. Atitudinea parintelui Gabriel este molipsitoare si datatoare de speranta si ne arata ca schimbarea sta in puterile fiecaruia dintre noi.
Duminica, dintr-o biserica de lemn ce contrasteaza cu betoanele din jur, se aude liturghia crestina. Incinta mica, incarcata cu icoane si intesata de credinciosi, aduce cu bisericile primilor crestini. In fata altarului, un grup de varstnici sorb din priviri detaliile slujbei.
Sunt surdo-muti. In dreapta preotului, un interpret gesticuleaza. El traduce neobosit surdo-mutilor cantarea bisericeasca in limbajul pe care-l inteleg.
Parintele Gabriel isi randuieste ritualul punand accente pentru ca si cei aflati in dificultatea de a auzi sa poata intelege. Privirile lor sunt bucuroase. Aici, handicapul este transformat intr-un avantaj, pentru ca mesajul crestin gaseste prin simboluri o cale dreapta catre sufletul lor.
„Mi-s dragi, mi-s dragi si intelegandu-i ei simt ca au pe cineva din lumea lor care-i intelege. Inclin sa cred ca sunt mai curati si cu siguranta sunt mai curati decat noi. Si ei sunt oameni iuti si noi suntem oameni iuti. Dar noi in momentul in care ne-am suparat mai spunem 2-3 vorbe si-l lamurim pe respectivul. Ei nu pot sa-l lamureasca. Ei un pacat il au mai putin”, spune preotul Gabriel Radu Ichim.