În fiecare an, începutul noului an școlar este întâmpinat cu entuziasm de elevi, profesori și părinți. Totuși, pe vremea când România era sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, prima zi de școală avea un alt caracter, depășind cu mult simpla reîntoarcere la educație. Uniformele erau obligatorii, manualele erau standardizate, iar elevii respectau reguli stricte, în timp ce școala avea o semnificație ce depășea sfera academică.
O diferență majoră în acea perioadă era obligativitatea purtării uniformei școlare. Elevii îmbrăcau cu mândrie aceste uniforme, simbolizând apartenența lor la sistemul educațional comunist. Uniforma era menită să promoveze egalitatea și unitatea, dar și să evidențieze loialitatea față de regimul politic.
Manualele, unice și standardizate, reflectau ideologia comunistă. Fiecare disciplină era strâns legată de „realizările” lui Ceaușescu și ale regimului său. Educația nu se limita doar la cunoștințe academice, ci includea și o componentă de educație patriotică, în care elevii erau învățați să respecte și să iubească Partidul Comunist Român.
Un alt element specific perioadei era portretul lui Nicolae Ceaușescu, care trona deasupra catedrei în fiecare clasă. Acesta simboliza devotamentul față de conducător și încuraja cultul personalității în jurul lui.
Pe lângă activitățile școlare obișnuite, elevii erau implicați în muncă pe câmp sau în așa-numitele „munci patriotice”, menite să îi formeze conform cerințelor regimului. Aceste activități făceau parte din strategia comunistă de a modela o generație loială și disciplinată.
De la o vârstă fragedă, copiii erau familiarizați cu ideea de îndatoriri și obligații prin intermediul organizațiilor precum Șoimii Patriei, Pionierii și UTC (Uniunea Tineretului Comunist). Aceste organizații aveau rolul de a inculca valorile de respect, dragoste pentru patrie și, cel mai important, loialitate față de Partidul Comunist Român.
Pe 15 septembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au inaugurat anul școlar la Iași, într-o vizită oficială ce a durat două zile. Evenimentul a fost prezentat de regimul comunist drept o celebrare a „celeia de-a 25-a promoții a Epocii de Aur”, subliniindu-se în presa vremii necesitatea pregătirii tinerilor pentru a răspunde exigențelor partidului și a-și servi țara cu devotament.