Calendar ortodox 28 septembrie 2024. Sărbătoare cu cruce neagră

Calendar ortodox 28 septembrie 2024. Sărbătoare cu cruce neagră, sâmbătă, pentru creştinii ortodocşi de Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul.

Calendar ortodox 28 septembrie 2024. Sărbătoare cu cruce neagră, astăzi, pentru creştinii ortodocşi de Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul.

Ortodoxe

Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh; Sf. Cuv. Neofit Zăvorâtul din Cipru

Greco-catolice
Sf. cuv. Hariton Mărturisitorul

Romano-catolice
Ss. Venceslau, m.; Laurenţiu Ruiz şi îns., m.; Fer. Amalia, m.

Calendar ortodox 28 septembrie 2024. Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 septembrie.

A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275), în cetatea Iconia, din Licaonia, regiune din centrul Anatoliei.

Sfântul Hariton a fost prins în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor şi dus înaintea guvernatorului provinciei, pentru interogatoriu. A suferit chinuri, bătăi şi torturi, în înfruntarea directă fără şovăire a guvernatorului, pus să-l judece şi să-l condamne. Cuviosul Hariton nu voia să se închine zeilor, spunând: „Eu am pe adevăratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc şi mă închin, Care este ziditor tuturor, Mântuitor al lumii Care trăieşte în veci” (Vieţile Sfinţilor).

Întâmplându-se însă în acel timp ca împăratul să moară, prigoana împotriva creştinilor a încetat şi Cuviosul Hariton a fost eliberat.

Calendar ortodox 28 septembrie 2024. Sfântul Hariton, de numele căruia este legată cea mai veche mănăstire palestiniană, s-a stabilit în ţinutul Faran, la nord-est de Ierusalim, în anul 330. Acolo a întemeiat lavra care îi va purta numele.

S-a retras din lume pentru a petrece viaţă pustnicească şi a mers la Ierusalim. Aflat în apropierea oraşului, a fost prins de o ceată de tâlhari care l-au legat într-o peşteră, sfătuindu-se să-l omoare. Aceştia au băut însă dintr-un vin otrăvit şi au murit, iar Sfântul Hariton a transformat peştera într-o mănăstire, unde în scurt timp s-a format o obşte monahală.

Dornic de linişte, a părăsit acel aşezământ şi a mers în pustie, fiind întemeietorul altor două mănăstiri.

Aproape de sfârşitul său, Sfântul Hariton, pentru a nu se face ceartă între cele trei obşti monahale pe care le-a format, a rânduit să fie îngropat în prima mănăstire zidită de el, unde a fost prins de tâlhari şi într-un fel minunat, prin darul lui Dumnezeu, a scăpat cu viaţă.