Într-o seară de toamnă, Emma și soțul ei, Mihai, s-au îndreptat spre cel mai elegant restaurant din Brașov pentru a sărbători a zecea aniversare a căsătoriei lor. „La Belle Époque” era faimos pentru rafinamentul său, un loc unde fiecare masă era un eveniment în sine. Restaurantul era decorat cu candelabre strălucitoare, iar atmosfera, îmbibată de lumină caldă și aurie, sugera opulență.
Mihai îi promisese Emmei că această aniversare va fi de neuitat. Cu inima plină de așteptări, ea visa la o seară de neuitat, cu preparate delicioase și vin rafinat. Totuși, în momentul în care au fost așezați la masă, Emma a observat zâmbetele ușor condescendente ale chelnerilor. Păreau să îl cunoască bine pe Mihai, iar acest lucru o făcu să se simtă puțin incomod.
Mihai i-a întins meniul și, zâmbind, i-a spus: „Comandă ce dorești, dragă.” Totuși, ochii lui trădau un alt mesaj, mai puțin amabil. Emma, cu entuziasm, își alegea preparatele, visând la o supă bisque de homar și un filet mignon suculent.
— „Sunt atât de nerăbdătoare să încep cu bisque-ul de homar, iar apoi aș vrea un filet mignon,” a spus Emma cu zâmbetul pe buze.
Mihai și-a schimbat brusc expresia. Privindu-o rece, a răspuns: „Nu crezi că ar fi mai bine să începi cu o salată? Trebuie să te gândești și la siluetă. Data viitoare poate vei încăpea în acea rochie roșie.”
Comentariul tăios al lui Mihai a tăiat adânc. Emma a simțit cum obrajii îi ard de rușine. S-a uitat în jur, încercând să înțeleagă dacă era doar o glumă proastă. Dar nu, Mihai era serios, iar strălucirea rece din ochii lui confirmase asta.
— „Mihai, este aniversarea noastră,” a murmurat Emma, dezamăgită.
Mihai a întrerupt-o, ridicând mâna pentru a atrage atenția chelnerului.
— „Eu voi lua Chateaubriand, mediu rare, iar soția mea va avea o salată de casă. Și aduceți o sticlă din cel mai bun vin roșu.”
Chelnerul a ezitat pentru o secundă, aruncând o privire plină de milă către Emma, dar a plecat fără să comenteze.
Cu o salată simplă în fața ei, Emma și-a înghițit furia. Mihai savura fiecare îmbucătură din friptura sa, lăudându-se cu calitatea ei. El sorbea vinul cu satisfacție, în timp ce Emma se simțea prizoniera unei cine fără sfârșit.
Pe drumul spre casă, Emma nu mai putea suporta tăcerea tensionată. Cu fiecare pas, gândurile ei conturau un plan. Nu putea să lase acea umilință nepedepsită.
A doua zi dimineață, s-a trezit devreme, decisă să schimbe regulile jocului. Cu Mihai plecat la serviciu, Emma a pus în mișcare planul ei. Prima oprire a fost la „La Belle Époque”, unde a discutat cu managerul și a rezervat aceeași masă pentru noaptea următoare. Apoi, a împrumutat rochia roșie de la o prietenă, rochia pe care Mihai o admira întotdeauna, dar pe care ea n-o purtase niciodată.
Totul era pregătit când Mihai s-a întors acasă în acea seară. Pe masa din bucătărie, îl aștepta un bilețel: „Întâlnește-mă la ‘La Belle Époque’ la ora 19:00. Îmbracă-te elegant.”
Seara, Mihai a ajuns la restaurant cu un zâmbet încrezător pe față, așteptând încă o noapte pe care o considera ca fiind „a lui”. Dar când a intrat, Emma era deja așezată, purtând rochia roșie și un zâmbet misterios. Mihai s-a așezat și, curios, a întrebat:
— „Despre ce este vorba, Emma?”
Emma a zâmbit și, cu un gest discret, a făcut semn chelnerului să aducă preparatele. De data aceasta, mesele lor erau opulente: bisque de homar și filet mignon, toate servite cu cel mai scump vin. Mihai a început să devină suspicios.
— „Nu înțeleg, de ce suntem aici din nou?” a întrebat el, încercând să-și păstreze calmul.
Emma a ridicat paharul de vin și a răspuns cu un zâmbet: „Pentru a sărbători. Aseară a fost un dezastru, dar astăzi îți voi oferi o amintire de neuitat.”
În acel moment, Emma s-a ridicat și a atras atenția întregului restaurant.
— „Vă rog să-mi permiteți câteva clipe,” a spus ea cu voce tare. „Soțul meu a insistat aseară ca eu să mănânc doar o salată, în timp ce el s-a răsfățat. Azi, am vrut să-i arăt ce înseamnă să fii tratat cu adevărat.”
Mihai se înroșise de furie și rușine, dar Emma nu s-a oprit aici.
— „Și pentru a încheia seara, dragi invitați, soțul meu va plăti nu doar cina noastră, ci și pentru toți cei prezenți aici.”
Oaspeții au izbucnit în aplauze, iar Mihai a rămas șocat. Emma se îndrepta spre ieșire cu un zâmbet de satisfacție pe față. Mihai, rămas singur la masă, știa că aceasta era o aniversare pe care nu o va uita niciodată. Iar Emma știa că, în sfârșit, își revendicase puterea.