Există foarte mulți medici în lume care, atunci când își practică meseria, se roagă. Un mare profesor de microbiologie celulară a spus așa în cadrul primelor ore de curs din facultate: „Puțină știință îl va ascunde pe Dumnezeu și îl va nega, dar pe măsură ce veți pătrunde tainele științei și veți descoperi minunea care se află în corpurile voastre, în momentul acela veți descoperi și nu-l veți mai putea nega pe Dumnezeu sau existența divină.”
Subiectul din acest articol este unul delicat și sensibil: rolul credinței în însănătoșire. Există persoane care nu cred în puterea și rolul pe care o are credința atunci când suntem bolnavi, și există persoane care pot fi, ele însele, mărturii și dovezi. În orice caz, informațiile prezentate sunt fundamentate științific prin cercetări și sunt constatate atât de pacienți, cât și de medici.
Am crede că știința și credința sunt separate, dar nu este așa și nu a fost niciodată așa. Doar în ultimii 30 de ani, s-au efectuat în jur de 350 de studii de sănătate fizică și mai mult de 850 de studii de sănătate mintală care au confirmat importanța credinței și importanța rugăciunii.
La aceste studii au participat persoane care au suferit de diferite afecțiuni și care au fost împărțiți în mai multe categorii: pacienți care cred în Dumnezeu; pacienți care se roagă; pacienți care se roagă și merg la biserică.. Atât în ceea ce privește sănătatea fizică cât și cea mentală, rezultatele au fost categoric în favoarea ultimei categorii.
Cel puțin în ceea ce privește medicina, în țările civilizate prinde contur o abordare benefică a omului suferind, anume a existenței unui îndrumător spiritual în spitale. Acest îndrumător nu are rolul de a propovădui o anumită religie, ci de a fi alături de bolnavi, de a-i distrage atenția de la afecțiunea de care suferă.
S-a constatat că persoanele care cred în Dumnezeu, într-o entitate divină, persoanele care se bucură de încrederea și de optimismul pe care această relație le oferă și care simt că nu sunt singure, au un răspuns mai bun la tratament, indiferent de boala de care suferă.
Au avut o evoluție mult mai pozitivă a bolii, mai puține zile de internare necesare iar prognosticul pe termen lung a bolii pe care le-au avut a fost unul favorabil. Aceste lucruri au fost validate științific de-a lungul anilor.
Întrebarea rămâne: cum poate credința și rugăciunea să ajute persoana bolnavă
Care este mecanismul contribuitor la starea de bine, stare care la rândul ei contribuie la efectele și rezultatele unui tratament?
Stresul resimțit de un pacient bolnav nu face decât să înrăutățească lucrurile. Dacă o persoană bolnavă își păstrează energia spirituală la un nivel înalt (rugăciunea fiind una dintre principalele modalități), va fi capabilă să lupte mai bine cu boala iar rezultatele tratamentelor vor fi și ele mai bune.
Științific vorbind, stresul ne poate sabota și ne poate duce la îmbolnăvire, ne poate pune piedici în calea spre vindecare. Cum anume?
Amigdala cerebrală este un element foarte mic, ca un bob de mazăre. Are rolul de a sesiza, înainte ca noi să ne dăm seama, existența unui factor de risc. Pune în mișcare anumite mecanisme ale stresului, lucru care duce la secreția hormonului de stres (cortizolul) și la declanșarea mecanismului de tip „fight or flight” în care, în fața unui pericol, fie stăm și ne luptăm, fie fugim.
Toate elementele sunt spre salvarea noastră iar stresul este bun, dar doar atunci când este intermitent și apare punctual în situațiile limită. Dacă stresul este permanent, scade influența pe care organismul ar trebui să o aibă atât asupra imunității și funcției digestive, cât și asupra funcției cognitive. Totul devine un automatism de salvare în urma căruia are de suferit imunitatea și apar bolile autoimune.
De asemenea, nivelul crescut de cortizol afectează mult metabolismul și apar și bolile metabolice.
Cortizolul are un efect negativ și asupra volumului cerebral, cei care trăiesc într-o stare permanentă de stres au o subțiere a cortexului cerebral iar acest lucru le predispune la probleme de memorie, concentrare și atenție, boala Alzheimer etc.
Aici intervine credința, rugăciunea
Credința diminuează stresul, pacientul simte că împarte sarcina cu cineva și nu este totul doar pe umerii lui. Nu în ultimul rând, deoarece consideră că nimic nu este la întâmplare, acest lucru dă persoanelor credincioase un sens al vieții și le ajută să lupte.
În ceea ce privește rugăciunile, studiile arată că nu este vorba despre un placebo și concluzionează că încă nu înțelegem mecanismele prin care rugăciunea relaxează și detensionează, produce o îndepărtare a hormonilor de stres din organism, la fel și o creștere de serotonină, dopamină și endorfine.
Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm și faptul că în creierul unei persoane care se roagă se întâmplă niște lucruri care sunt vizibile în timpul unei investigații imagistice (RMN). în timpul rugăciunii, se aprind precum niște beculețe toate elementele de relaxare care trezesc sentimente plăcute, benefice vindecării atât exterioare cât și interioare ale organismului. Întrucât aceste lucruri se pot vedea, nu se pot nega: aparatul rămâne un aparat și testează obiectiv ce se întâmplă.
Nu poate nimeni să constrângă pe cineva să devină o persoană religioasă. Nici noi nu urmărim acest lucru cu acest articol. Dorim doar să subliniem existența dovezilor științifice în ceea ce privește legătura dintre știință și credință.