Maria era o mamă singură cu patru copii mici, după ce soțul ei, George, a plecat în străinătate când a aflat că va deveni tată din nou. „Un alt copil de hrănit? Nici vorbă! M-am săturat! Trebuie să faci avort” a spus el, părăsindu-le casa și cerând divorțul.
Maria era devastată. Dorea cu orice preț să păstreze copilul, astfel a ajuns în situația de a divorța.
După separare, George a oprit orice ajutor financiar. Spunea că nu are loc de muncă și că nimeni nu-l va angaja deoarece nu are bacalaureatul luat.
La scurt timp după naștere, Maria nu a avut de ales și a început să caute un loc de muncă, deoarece banii pentru hrană, scutece și lapte se terminau rapid. Mersese pe la mai multe restaurante și magazine, dar era respinsă de fiecare dată pentru că avea patru copii mici.
„Este greu să angajăm mame cu copii mici, pentru că întotdeauna apare ceva. Ori copilul este bolnav, ori nu ai cu cine să-i lași, așa că trebuie să lipsiți de la muncă. Îmi pare rău, este prea greu de gestionat pentru noi,” i-a spus un angajator.
Cum nimeni din oraș nu o angaja, Maria a început să caute muncă într-un oraș apropiat. Cu puținii bani pe care îi mai avea, a luat un taxi și a rugat vecinii să aibă grijă de copii pentru câteva ore.
Când a ajuns acolo, a văzut un anunț pentru un post de menajeră la un hotel local. A intrat, a aplicat și a fost angajată imediat. „Avem mare nevoie de personal, mai ales cu venirea sezonului estival. Vom fi complet rezervați în câteva săptămâni,” i-a spus managerul de resurse umane.
Disperată să aibă un loc de muncă, Maria a acceptat, chiar dacă însemna să călătorească în fiecare zi în alt oraș. I-a mulțumit managerului și s-a întors acasă, unde le-a spus copiilor că în sfârșit a găsit un loc de muncă.
După ce a cheltuit aproape 150 de lei pe taxiuri, Maria a realizat că nu își poate permite să călătorească în fiecare zi. Ar fi fost mai bine să aibă propria mașină, dar nu avea bani pentru una. A realizat că cea mai bună opțiune era să cumpere o mașină second-hand.
Nu putea să se mute într-un alt oraș, deoarece copilul ei cel mai mare, Radu, tocmai începuse școala în apropierea locuinței lor.
Chiriile din orașul apropiat erau mult mai mari, iar viața mult mai scumpă. Avea nevoie disperată de o mașină pentru a merge la muncă și a-și duce copiii la școală și la grădiniță.
A găsit una, dar se întreba dacă proprietarul ar fi de acord să o vândă la un preț mai mic. „Ar fi posibil să-mi dai mașina asta cu 3200 de lei? Sunt mamă singură cu patru copii și găsesc foarte greu să mă angajez la noi în oraș. Sper să reușesc să îmi cumpăr o mașină pentru a lucra în orașul din apropiere,” a mărturisit ea.
Când proprietarul a aflat că singură crește patru copii, a fost de acord să îi vândă mașina pentru 3200 de lei. „Dacă poți cumpăra mașina până mâine, ți-o dau cu 3200 de lei,” i-a spus el.
Maria nu putea fi mai recunoscătoare proprietarului pentru că a fost de acord să vândă la un preț mai mic. Ne putând face un împrumut la bancă deorece încă nu era angajată și-a amintit de bijuteria de familie pe care mama ei, decedată, i-o lăsase – un colier din aur care fusese în familia lor de generații. A plâns la gândul că este nevoită să-l vândă pentru a cumpăra o mașină, dar avea nevoie disperată de ea pentru a-și întreține copiii pe termen lung.
Maria a scos colierul de aur din cutia cu bijuterii și a mers spre un amanet din apropiere. „Îmi pare rău, mamă. Chiar am nevoie să fac asta acum,” a spus ea cu voce tare.
Când a ajuns la amanet, colierul a fost evaluat la 4000 de lei. Maria a fost încântată. Suma era suficientă pentru a cumpăra mașina, și îi mai rămânea și pentru nevoile zilnice.
A doua zi, s-a întors la dealerul de mașini second-hand și i-a înmânat proprietarului un plic cu 3200 de lei. „Îți mulțumesc că ai fost de acord să-mi vinzi mașina, domnule. Nu ai idee cât de mult mă va ajuta pe mine și copiii mei,” i-a spus ea, înmânându-i plicul.
Proprietarul, care s-a prezentat drept Mihai, a zâmbit. „Felicitări pentru mașina ta. Este o achiziție excelentă,” i-a spus el.
În timp ce Maria semna documentele pentru achiziție, Mihai a pus discret ceva în portbagajul mașinii, iar când Maria s-a pregătit să plece acasă, el a strigat după ea.
„Verifică portbagajul mașinii când ajungi acasă. Am lăsat ceva pentru copiii tăi înăuntru,” a spus el, făcându-i cu mâna Mariei înainte de a pleca.
După ce a cumpărat mașina, Maria a fost atât de ocupată să meargă la muncă și să își ducă copiii la școală și la grădiniță, încât a uitat complet să verifice portbagajul, până când a găsit un mesaj în torpedoul mașinii.
„Sper ca tu și copiii tăi să vă bucurați de cadoul pe care l-am lăsat în portbagaj. Să vă fie de mare ajutor.” Surprinsă, a decis să deschidă portbagajul pentru a căuta cadoul.
La început, Maria a fost confuză când a văzut că nu era nimic altceva decât un plic alb într-un colț al portbagajului. Apoi și-a dat seama că era același plic alb în care își pusesebanii pentru mașină. L-a deschis și a văzut cei 3200 de lei neatinși.
Maria nu s-a putut abține să nu plângă în acel moment, surprinsă de gestul bun al omului. S-a dus direct la dealerul de mașini second-hand după muncă, unde i-a mulțumit lui Mihai pentru generozitatea sa.
„Viața te pune la încercare, îți dă provocări, probleme, obstacole, dar responsabilitatea ta este să treci peste ele și să nu cedezi. Sunt mândru de tine pentru că ai fost puternică pentru copiii tăi și m-am gândit că ai putea folosi banii mai mult decât mine. Nu uita să ajuți și pe alții,” i-a spus Mihai.
Ce putem învăța din această poveste?
Compasiunea contează. Mihai deținea un dealer de mașini second-hand care câștiga mulți bani, în timp ce Maria era o mamă singură care se străduia să crească patru copii. După ce Mihai a aflat despre situația ei, a decis să ajute și să facă o faptă bună. Dacă există voință, există o cale. Maria era hotărâtă să muncească din greu pentru a-și întreține copiii. A făcut tot ce a putut pentru a face acest lucru, chiar și după numeroase refuzuri și obstacole pe parcurs. Împărtășește această poveste cu cei dragi. Ar putea să îi inspire și să le îmbunătățească ziua.