O vizită la spital pe care o credeam obișnuită a luat o turnură neașteptată când asistenta soțului meu m-a tras deoparte și mi-a șoptit: „Nu vreau să te sperii, dar… uită-te sub patul lui când te întorci.” Nu eram pregătită pentru ce aveam să descopăr, iar reacția mea a fost să pun mâna pe telefon și să apelez 112.
O întâmplare de neuitat
Mă cutremur încă scriind asta. O parte din mine vrea să râdă de cât de absurd a fost totul, dar cealaltă nu poate înceta să retrăiască fiecare clipă tensionată a acelei seri de vineri.
Soțul meu, Andrei, era internat de mai bine de o săptămână după o operație menită să-i repare o veche problemă la șold. Recuperarea era dificilă, iar eu jonglam între muncă, copii și vizite la spital. Zilele mele erau un haos total.
„Mami, când vine tati acasă?”, m-a întrebat Filip la micul dejun, jucându-se cu lingura în castron.
„Curând, dragul meu”, i-am răspuns, mascându-mi oboseala. „Trebuie doar să se facă bine.”
„Mi-e dor de el”, a spus și Mara, cu lacrimi în ochi. „Nu e la fel fără el.”
I-am luat în brațe pe amândoi, găsind alinare în îmbrățișarea lor.
De obicei, îl vizitam pe Andrei în timpul zilei, dar vineri tatăl meu s-a oferit să-i ia pe copii peste noapte. Așa că am decis să-i fac o surpriză lui Andrei cu o vizită de seară.
Un comportament suspect
Când am intrat în salon, Andrei a ridicat privirea de pe telefon și a părut brusc încordat.
„Hei,” am zis zâmbind. „Nu mă așteptai, nu?”
„Ba da… adică, nu. Ai fost azi mai devreme.”
„Am avut timp liber și am venit iar.” M-am așezat lângă el. „Mi-e dor de tine.”
A schițat un zâmbet, dar părea distras. Își frământa pătura și se uita des spre ușă.
„Ești bine? Pari… ciudat.”
„Da, sunt bine. Doar obosit.”
Mi-am spus că poate e doar epuizat după operație. Însă, în timp ce aruncam cojile de măr în coșul de gunoi, am dat peste Carla, o asistentă cu care mai vorbisem. De data aceasta, părea îngrijorată.
„Pot să vorbesc cu tine un moment?”
Am dat din cap, iar ea s-a uitat în jur înainte de a-mi șopti: „Uită-te sub patul lui când te întorci.”
„Ce?”
„Ai încredere în mine. Doar uită-te.” Și a plecat, lăsându-mă cu un nod în stomac.
Descoperirea șocantă
Întorcându-mă în salon, mi-am ascuns tremuratul mâinilor în buzunare.
„Totul bine?” m-a întrebat Andrei.
„Da, doar am aruncat gunoiul.”
Aveam nevoie de un pretext. Am scăpat intenționat mărul pe jos și m-am aplecat după el.
Atunci i-am văzut. O pereche de ochi, privindu-mă fix de sub pat.
Am înghețat. O femeie era ghemuită acolo, cu fața îmbujorată.
„Cine ești? Ce cauți sub patul soțului meu?”
Monitorul cardiac al lui Andrei a început să piuie accelerat. „Așteaptă, iubito, nu e ceea ce pare…”
„Nu mă lua cu ‘așteaptă’! Ce se întâmplă aici?”
Femeia s-a târât rușinată afară, în timp ce eu mi-am scos telefonul. „Sun la poliție! Asta e o glumă?”
„Te rog!”, a încercat Andrei să intervină. „Pot să explic.”
Adevărul neașteptat
Femeia a ezitat înainte să spună: „Sunt organizatoare de nunți.”
Am clipit. „O… ce?”
„Andrei m-a angajat să planific o nuntă surpriză pentru voi.”
Am rămas fără cuvinte.
„Am vrut să îți ofer nunta pe care o meriți”, a spus Andrei. „Am plănuit asta de luni de zile. Am vrut să fie perfect.”
Femeia a încuviințat. „Nu trebuia să mă vedeți. Nu am știut ce să fac, așa că m-am ascuns.”
Încet, furia mea s-a topit. Nu știam dacă să râd sau să plâng.
„Ai idee cât de aproape am fost să chem poliția?”
„Da… scuze pentru asta.”
Jessica a plecat repede, lăsându-ne singuri.
Andrei mi-a întins mâna. „Încă ești supărată?”
L-am privit, apoi am început să râd printre lacrimi. „Ești incredibil. Dar… da. Vreau acea nuntă.”
Zâmbetul lui s-a luminat, iar eu am știut că, oricât de nebunesc fusese momentul, îl iubeam mai mult ca niciodată.