«Îți închipui cum o să se prăbușească, când va afla că apartamentul nostru comun este deja trecut pe numele mamei mele!» — se lăuda bărbatul în fața amantei, îndreptându-se să o alunge pe Cati cu copiii. Dar, văzând cine le-a deschis ușa, A ÎNCREMENIT…
— Poate e timpul să ne mutăm împreună? Mi-ai promis că o vei alunga pe soția ta din apartament, dar ea încă doarme cu tine. Nu-mi place deloc rolul de a treia persoană în plus.
— Poate mă înșeli și nu intenționezi să rupi relația cu ea? Știu multe cazuri când bărbații căsătoriți țin fetele pe jar ani de zile. Dar tot nu divorțează.
— Chiar plănuiam să discut asta cu ea în seara asta.
— Ea încă nu știe că nu va putea rămâne în apartamentul nostru după divorț. Avea încredere în mine când am cumpărat apartamentul. Nici măcar nu a citit documentele.
— Mama m-a sfătuit atunci să trec neapărat proprietatea pe numele ei. Adică, să fie ea, mama mea, considerată proprietara apartamentului. Nu se știe ce se poate întâmpla în anii de viață împreună.
— Și a avut dreptate. Acum Cati și copiii nu vor primi nimic.
Dinu o sărută pe Oana.
Dar totul a mers altfel decât plănuise bărbatul… Dar, văzând cine le-a deschis ușa, A ÎNCREMENIT
CONTINUAREA 👇
Dinu și Oana se opriră în fața ușii apartamentului. El respira adânc, pregătindu-se pentru confruntarea cu soția lui. Își strânse mâna amantei într-a sa și apăsă pe sonerie, afișând un zâmbet încrezător. Oana îl privea cu ochi plini de speranță — în sfârșit, visul ei urma să devină realitate.
Dar când ușa se deschise larg, Dinu rămase împietrit. În fața lui nu se afla Cati, ci mama lui, Dorina — o femeie robustă, cu părul cărunt strâns într-un coc sever.
— Mamă? Ce… ce cauți aici? bâigui el.
Dorina îi măsură din cap până în picioare, zâmbind ironic.
— Bună, dragul meu. Am venit să-mi verific proprietatea. Cine e domnișoara?
Oana făcu un pas înainte, întinzând mâna.
— Sunt Oana, prietena lui Dinu.
Dorina ignoră mâna întinsă și se întoarse spre fiul ei.
— Interesant. Și unde e Cati?
Dinu se bâlbâi confuz:
— Nu… nu știu. Trebuia să fie acasă cu copiii.
— Oh, sunt la sora ei. I-am sugerat să-i ducă acolo pentru câteva zile, spuse Dorina, făcându-le semn să intre. Am multe de discutat cu tine, fiule.
Apartamentul părea schimbat. Fotografiile de familie fuseseră înlocuite cu tablouri vechi pe care Dinu le recunoștea din casa copilăriei. Mama lui se instalase deja, ocupând teritoriul.
— Te-ai mutat aici? întrebă el, simțindu-și gura uscată.
— Desigur. E apartamentul meu, nu-i așa? Asta mi-ai tot repetat când l-ai trecut pe numele meu.
Oana îl privea derutată.
— Dinu, ce se întâmplă?
Dorina râse scurt.
— Fiule, poate ar trebui să-i explici prietenei tale situația reală?
Dinu se prăbuși pe canapea, palid.
— Mama, aveam o înțelegere. Apartamentul e pe numele tău doar ca să o protejăm de Cati în caz de divorț.
— Înțelegere? Dorina ridică o sprânceană. Nu-mi amintesc să fi semnat nimic. Documentele spun clar că eu sunt proprietara.
Oana se îndreptă spre ușă.
— Cred că ar trebui să plec…
— Nu! strigă Dinu, ridicându-se. Mama, asta e absurd. Am plătit eu pentru acest apartament!
Dorina scoase din geantă un teanc de documente și le aruncă pe masa din sufragerie.
— Uite, Dinu. Actele de divorț. Cati a fost mai inteligentă decât credeai. A investigat situația apartamentului acum câteva săptămâni. Și-a dat seama că ai înșelat-o, atât cu proprietatea, cât și cu… domnișoara aceasta.
Dinu deschise dosarul tremurând. Acolo era totul: actele de divorț, un acord de custodie pentru copii și o scrisoare de la Cati.
„Dragă Dinu,” începea scrisoarea, „Am aflat totul despre planurile tale. Ai crezut că sunt naivă, dar am făcut propriile investigații. Știu despre Oana de luni de zile. Știu și despre șmecheria cu apartamentul. Ironic, nu? Ai încercat să mă păcălești, dar acum tu ești cel care nu are unde locui. Mama ta mi-a promis că-mi va închiria apartamentul pentru următorii cinci ani, la un preț rezonabil. Este cu adevărat o femeie remarcabilă, care crede în dreptate. Îți las lucrurile împachetate în dormitorul nostru, acum e doar al meu. La revedere, Dinu.”
Dinu întoarse privirea spre mama sa, nevenindu-i să creadă.
— Ai făcut o înțelegere cu ea? În spatele meu?
Dorina își încrucișă brațele.
— Fiule, m-ai dezamăgit profund. Am crescut un bărbat care și-a înșelat soția și a plănuit să-și lase copiii fără adăpost. Cati este o femeie bună, care ți-a dăruit doi copii minunați. Când a venit la mine acum două săptămâni, plângând, mi-a arătat mesajele tale cu această femeie. Oana, nu te supăra, dar fiul meu a mințit pe toată lumea.
Oana stătea lângă ușă, cu lacrimile șiroind pe obraji.
— Mi-ai spus că soția ta te înșală, că vrea doar banii tăi… Mi-ai promis că vom începe o viață nouă împreună.
Dinu se ridică, furios.
— Bine, mamă. Dacă așa stau lucrurile, voi pleca. Dar să știi că nu te voi ierta niciodată pentru asta!
Dorina zâmbi trist.
— Ai bagajele pregătite lângă ușă. Cati a fost atentă la toate detaliile. Îți urez noroc în noua ta viață, fiule. Și sper că vei învăța ceva din asta.
Dinu lua valiza și se îndreptă spre ușă. Oana îl urmă, dar se opri brusc.
— Nu vin cu tine, spuse ea încet. Dacă ai putut să-ți minți soția și mama, cu siguranță m-ai minți și pe mine.
Rămasă singură cu Dorina, Oana izbucni în plâns.
— Îmi pare atât de rău. Nu știam…
Dorina puse o mână pe umărul ei.
— Nu e vina ta. Fiul meu a devenit un om pe care nu-l mai recunosc. Dar poate această lecție îl va ajuta să-și revină.
În aceeași seară, Cati se întoarse cu copiii. Dorina îi întâmpină cu brațele deschise. Familia era acum reconfigurată, iar apartamentul avea să fie căminul lor, protejat de femeia care înțelesese că dreptatea era mai importantă decât legăturile de sânge.
Dinu, între timp, stătea singur într-o cameră de hotel ieftină, privind la telefonul tăcut și reflectând la momentul când totul se prăbușise — când deschisese ușa și văzuse privirea dezaprobatoare a propriei mame, femeia care îl crescuse să fie un om mai bun decât devenise.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.