Băiatul a salvat un copil dintr-o mașină încuiată, spărgând geamul — dar în loc de mulțumiri, mama copilului a chemat poliția. Și iată ce s-a întâmplat mai departe 😱😱
Slavic se întorcea acasă după o tură grea. Strada fierbea sub soare: căldura era insuportabilă, nu mai puțin de treizeci de grade. Oamenii parcă dispăruseră — ascunși prin case, pasaje subterane sau sub copaci rari. Aerul tremura, asfaltul ardea sub tălpi.
A luat-o pe cărarea obișnuită pe lângă vechiul supermarket, și dintr-o dată s-a oprit. Brusc. Nu pentru că era obosit sau văzuse ceva. Nu. Ceva parcă l-a strâns din interior. Plâns. De copil.
A încremenit. Inima i-a luat-o razna. S-a întors — o parcare. Aproape goală. Și, în cea mai slabă umbră, sub un copac uscat — o mașină. Un model scump, geamuri fumurii. Sunetul venea clar de acolo.
S-a apropiat încet. Fiecare pas i se simțea ca o piatră în piept. Geamurile aburite. Și înăuntru… da, era un copil. Un băiețel. De un an, cel mult. Obrajii roșii, ochii pe jumătate închiși, buzele crăpate de sete.
Slavic a tras brusc de ușă. Încuiată. A verificat toate celelalte — la fel.
— E CINEVA?! AJUTOR! — a strigat el. Niciun răspuns.
Atunci a văzut o piatră lângă bordură. În cap îi urla un gând: „Nu ai voie. E ilegal.” Dar privirea i-a căzut din nou pe copil. A luat piatra și a spart geamul.
Aerul arzător a țâșnit din mașină. A deschis ușa, a desprins centura. L-a luat pe copil în brațe — abia mai respira. A alergat. Policlinica era la două blocuri distanță. Nu-și mai simțea picioarele, doar fugea. Ușile s-au deschis automat.
— AJUTOR! — a strigat.
O asistentă a venit imediat.
— Copil… în mașină… căldură… el… — abia a reușit să rostească.
L-au luat imediat. I-au spus că a ajuns la timp. Băiețelul fusese salvat.
După cincisprezece minute, o femeie a intrat în fugă în secție. L-a văzut pe Slavic și — în loc să-i mulțumească — a izbucnit:
— Ai SPART mașina mea?! Ești nebun?! Scrisesem NUMĂRUL pe parbriz! Am fost doar un minut în supermarket!
Slavic n-a zis nimic. O privea în tăcere, încă neîncrezător. Un minut? În asemenea căldură?
— Vei plăti pentru reparații! Chem poliția! — a strigat ea, deja formând numărul.
Când a venit poliția, s-a întâmplat ceva total neașteptat…
O mașină de poliție a sosit rapid. Un ofițer — scund, solid, cu gesturi sigure — l-a ascultat pe Slavic. Tot. De la început până la sfârșit. A dat din cap. Apoi s-a întors lent către femeie.
— Ați lăsat un bebeluș într-o mașină încuiată, la peste treizeci de grade, cu geamurile închise? — a întrebat el sec.
— V-am spus, doar pentru un minut…
— Vă paște decăderea din drepturile părintești, — a întrerupt-o rece. — Și răspundere penală pentru punerea în pericol a vieții copilului.
Femeia a pălit.
— Iar tu, băiete, ai reacționat impecabil, i-ai salvat viața copilului. Păcat doar că părinții lui sunt atât de nerecunoscători. Încep să cred că nu a fost o întâmplare. Avem nevoie de oameni ca tine!
Slavic stătea acolo. Îi tremurau încă mâinile. Nu voia nimic — nici pedeapsă pentru ea, nici laude pentru el. Doar a făcut ce trebuia făcut.
Tu ce crezi? A procedat corect?
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai