Era o dimineață răcoroasă de octombrie. Harry, nerăbdător, se pregătea să-și prezinte proiectul la firmă. Ar fi fost ziua în care urma să obțină mult dorita promovare. Preocupat de succesul său, ignoră complet urările soției, Sara, și ale copiilor. Când observă cămașa albă preferată lipsă, începu să țipe la Sara, acuzând-o că nu e în stare să facă un lucru atât de simplu. Cearta se înteți, Harry insultându-și soția că nu contribuie cu nimic și că pierde vremea cu bârfe inutile.
După prezentare, pe care o reuși cu brio, Harry aștepta mesajele obișnuite de la Sara, dar de data aceasta nu mai primise nimic. Ajuns acasă, găsi apartamentul gol și o notă pe masa de cafea: „Vreau divorț.”
Panica îl cuprinse. Sună la sora Sarei, care îi spuse că Sara e în spital în urma unui atac de panică sever. Harry ajunse acolo, unde sora ei îl învinui că a distrus-o psihic pe Sara. În salon, Sara îi spuse clar că nu-l mai vrea în viața ei. I-a mărturisit că renunțase la carieră și vise pentru el, iar acum era timpul să se regăsească.
Harry, rămas singur cu cei doi băieți, se strădui să se descurce. Dimineți agitate, mic dejunuri arse, uniforme călcate prost și întârzieri repetate la muncă deveniseră noua lui rutină. Șeful îi reproșă scăderea performanței, iar într-o zi îl concedie.
În mijlocul haosului, Harry primi un telefon de la Sara. Îi propuse să se întâlnească. La cafenea, Sara îi spuse că se mutase înapoi în oraș, avea un job bun și voia custodia copiilor. Harry se înfuriă, dar Sara era hotărâtă. Cazul ajunse în instanță.
La tribunal, Sara povesti despre umilințele îndurate, despre cum fusese ignorată, iar Harry recunoscu greșelile, mărturisind că a încercat, dar nu a reușit să echilibreze munca cu viața de familie. Verdictul fu în favoarea Sarei, care obținu custodia băieților.
Timpul trecu, iar într-o dimineață de duminică, Sara veni să-i ia pe copii. Aceștia, deși încântați s-o vadă, îl întrebau pe Harry dacă nu mai pot fi din nou o familie. Lacrimile îi umplură ochii, dar încercă să fie puternic.
Când Sara se pregătea să plece cu ei, Cody, fiul cel mare, se desprinse de mâna mamei și fugi la tatăl său, refuzând să-l lase. Sara realiză că, deși fusese absent și greșise, Harry devenise un tată implicat și iubitor.
Momentul i-a zdruncinat pe amândoi, iar Sara, cu voce tremurată, îi propuse lui Harry să încerce custodie comună, pentru binele copiilor. Din acel punct, deși nu au mai fost un cuplu, au devenit o familie în adevăratul sens al cuvântului, învățând din greșeli și punând pe primul loc fericirea copiilor lor.