Un secret murdar și o întâlnire care a schimbat totul
Petru își mișca mopul pe podeaua lucioasă a clădirii de birouri. Zgomotul era ritmic, scârțâitor, iar mirosul de detergent se amesteca cu aburii reci de cafea veche. Se opri pentru o clipă și își frecă umărul amorțit.
— Patruzeci de ani și încă frec podele… Bravo, băiete, ai ajuns departe, își spuse, zâmbind amar.
Îngrijitor într-o corporație luxoasă — nu era visul nimănui, dar pentru el era mai mult decât avusese în trecut. Cu un an în urmă, trăia pe străzi și spăla parbrize pentru câțiva lei. Seara adormea cu stomacul gol și mintea plină de gânduri negre.
Dar totul s-a schimbat în ziua în care un bărbat în costum i-a întins o bancnotă de 100 de lei și i-a spus:
— Lustruiește-i oricum. Chiar dacă-s curați. Vreau să te văd cum muncești.
Petru a fost confuz, dar a executat. La final, bărbatul i-a întins o carte de vizită.
— Îmi place atitudinea ta. Vrei să scapi de stradă? Vino mâine aici. Jobul e al tău.
Și așa a început totul.
Petru s-a angajat ca îngrijitor în clădirea firmei acelui bărbat — Dorian, directorul general. Nu avea pretenții, nu voia decât un loc stabil și liniște. Își făcea treaba cu sârguință, dar nu interacționa cu lumea din jur. Era invizibil.
Toți colegii îl ignorau. Unii chiar îl priveau de sus. Doar Dorian mai stătea uneori de vorbă cu el. Îl chema în biroul său și îi vorbea despre ambiție, curaj, viitor.
— Știi ce ești, Petru? îi spusese într-o zi. Ești o sămânță. Poți crește, dar trebuie să vrei.
— Ușor de zis, când ai moștenit toată clădirea asta, replicase Petru sec.
— Poate. Dar asta nu înseamnă că tu n-ai valoare, îi răspunsese calm Dorian.
Cu timpul, Petru a început să simtă o liniște pe care nu o mai cunoscuse. Avea un salariu, un pat curat, un sens. Nu ceruse nimic mai mult.
Până într-o zi.
Era seară, birourile aproape goale. În timp ce ștergea pe holul principal, a observat ușa de la sala de ședințe ușor întredeschisă. Dinăuntru se auzeau voci. Curios, a făcut un pas mai aproape.
— Dacă Petru află că este fratele meu vitreg, o să explodeze totul! spunea Dorian nervos.
Petru a încremenit.
— Nu poți ascunde asta la nesfârșit, i-a răspuns o femeie. Era Clara, soția lui Dorian.
Petru simțea cum îl ia cu amețeală. Frate? Fratele lui? Cum era posibil?
— Îi voi spune când voi fi sigur că nu va reacționa impulsiv, a continuat Dorian.
Petru s-a prăbușit lângă perete. Simțea că tot ce construise în ultimul an se năruia. Cum putea Dorian să-i ascundă asta? Avea un frate și fusese ținut în umbră?
Furia l-a cuprins. A ieșit val-vârtej din clădire, a luat telefonul și a sunat la poliție.
— Bună seara. Vreau să raportez un furt. Fratele meu mi-a furat partea din compania noastră.
A închis fără alte explicații.
În scurt timp, mașinile de poliție au apărut. Lumini albastre clipeau prin geamurile clădirii. Colegii se strânseseră buluc, speriați și curioși. Petru a intrat și i-a condus direct în biroul lui Dorian.
— Ai știut, Dorian! Ai știut că suntem frați și n-ai spus nimic!
— Petru, lasă-mă să explic, spuse Dorian, calm.
— Nu mai e nimic de explicat! M-ai lăsat să trăiesc în mizerie în timp ce tu erai aici, în lux!
— Nu te-am abandonat, Petru. N-am știut de tine până recent. Tatăl meu adoptiv mi-a lăsat compania. Adevărul despre tine l-am aflat abia acum doi ani.
Petru clătină din cap, șocat.
— Te-am angajat nu din milă, ci pentru că am văzut ceva în tine. Nu ți-am spus că suntem frați pentru că am vrut să ai o șansă reală. Să te ridici singur. Nu ca un favor, ci ca un om cu valoare, a continuat Dorian cu voce joasă.
Liniștea care a urmat era greu de suportat. Petru a plecat fără să mai spună nimic.
Anii au trecut. Petru și-a refăcut viața. A urmat cursuri, a condus pensiuni, a învățat să fie lider. După cinci ani, a revenit în acea clădire.
Costumul de pe el îi venea perfect. Ușa biroului s-a deschis, iar Dorian s-a ridicat surprins:
— Petru?
— Da. Eu sunt. Am venit să-ți spun că ai avut dreptate.
— Arăți grozav, frate, spuse Dorian, cu lacrimi în ochi.
— N-am venit pentru bani. Nici pentru explicații. Am venit să-ți spun că sunt pregătit. Vreau să fim frați. Adevărați.
Pentru prima dată, cei doi s-au îmbrățișat. Trecutul nu dispăruse, dar prezentul începea altfel. Cu adevăr. Cu iertare. Cu familie.