CONTINUAREA 👇
Tomas tresări speriat, se ridică și lăsă farfuria jos.
— Îmi pare rău… plec.
Elisabeth îl opri dintr-un gest.
— Nu, stai. Spune-mi… de unde vii?
Tomas scoase o fotografie mototolită din buzunar.
— Asta e mama… și tata. Era făcută în satul nostru, la un festival. Apoi… mama n-a mai venit acasă. Tata murise, iar eu am rămas cu bunicul.
Elisabeth luă poza. Timpul părea că se oprește în loc. Chipul femeii din imagine îi părea atât de cunoscut… o recunoștea. Îi tremura mâna.
— Tomas… de unde ai spus că e mama ta?
— Dintr-un sat numit Târgu Nou, șopti copilul.
Elisabeth îi netezi părul și îi zâmbi.
— Nu-ți face griji. Te vom ajuta.
În acel moment coborî și Elena, o prietenă apropiată a familiei, care lucra uneori la organizarea casei. Auzind povestea, se implică imediat.
— Mâine mergem la poliție, spuse ea hotărât. — Povestim totul, arătăm poza, iar ei vor porni o cercetare. Până atunci, Tomas rămâne aici, cu noi.
A doua zi, cu pași siguri, întreaga familie – inclusiv avocata lor, doamna Klein – ajunse la secția locală. Tomas le povesti totul. Poliția făcea deja cercetări în legătură cu dispariția unei femei din Târgu Nou, pe nume Maria.
În weekend, toți au plecat în satul acela uitat de lume. Tomas strângea de mână pe Elisabeth, iar Heinrich, deși rigid, părea că se înmoaie pe zi ce trece. Ajunși acolo, au vizitat casa bunicului – dărăpănată și părăsită. Înăuntru, au găsit vechi caiete cu notițe, documente și chiar mărturii scrise de mama lui Tomas. Maria voise să-l ia cu ea, dar fusese împiedicată.
Până la urmă, o localnică i-a recunoscut pe Tomas și pe mama lui din poza pe care o arătaseră polițiștii. I-a dus într-un câmp unde se spunea că o femeie stătea ascunsă într-un fânar.
Acolo era Maria. Slăbită, dar vie. Când l-a văzut pe Tomas, a alergat spre el plângând.
— Tomi! Copilul meu!
Băiatul a rupt-o la fugă spre ea și s-a lipit de trupul ei ca și cum nu voia să o mai piardă vreodată.
Poliția a intervenit, bunicul a fost arestat pentru rele tratamente aplicate minorului, iar Maria și Tomas au fost luați sub protecție.
Familia Reiner i-a primit înapoi la oraș, oferindu-le adăpost și sprijin. Elisabeth se ocupă de acte, Heinrich ajuta cu tot ce ținea de școală, iar Marta devenise o a doua bunică pentru Tomas. Elena, ca întotdeauna, era liantul dintre toți.
Maria și-a găsit un loc de muncă la o mică patiserie, unde cocea prăjituri din rețetele mamei sale. În weekenduri mergea la piață cu Tomas, vindeau împreună și râdeau mult.
Într-o seară caldă de vară, familia extinsă stătea în grădină la masă. Pe platou era o plăcintă cu mere, aburindă. Tomas mușcă din ea și zâmbi larg.
— Acum suntem o familie. O familie adevărată.
— Pentru speranță, pentru curaj… și pentru oameni cu inimă mare, închină Heinrich, ridicând paharul.
În aer era doar pace. Adevăr. Și iubire.